SUSPÉNSIE suspensii s. f. 1. (Gram.) Intrerupere (intentzionata) a shirului gindirii a frazei. ◊ Puncte de suspensie = semne de punctuatzie (reprezentate in scris printrun shir de trei puncte) care arata k formularea frazei a fost intentzionat intrerupta (cititorul trebuind sashi completeze singur intzelesul). 2. (Fiz.). Sistem format dintro faza solida shi una fluida in care faza solida dispersa este in echilibru continuu in interiorul fazei fluide sau are o viteza de depunere neglijabila. ◊ Loc. adj. shi adv. In suspensie = a) (construit cu verbele «a ramine» «a lasa» «a tzine»; despre o hotarire despre o actziune politica judiciara etc.) aminat oprit suspendat (temporar); b) (Chim. Fiz.; despre starea unor particule de materie) dispersat intrun fluid. Apa este tulbure cind contzine in suspensie nisip fin mil etc. 3. (Tehn.) Fel de sustzinere a echipamentului mobil al unui instrument; ansamblul pieselor care sustzin echipamentul mobil al unui instrument. 4. (Tehn.) Legatura elastica sau flexibila dintre un sistem tehnic shi reazemul sau. ◊ Suspensia unui vehicul = legatura elastica dintre shasiul unui vehicul shi osiile lui care poate amortiza mishcarile perturbatoare importante asigurind shi stabilitatea vehiculului in mers. Varianta: suspensiúne s. f.