PARALÉLA s.f. 1. Linie sau suprafatza situata in toata intinderea ei la egala distantza de alta linie sau de alta suprafatza cu care nu se intretaie oricat de mult sar prelungi. ♦ Fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafatza Pamantului. 2. (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua bare paralele sustzinute de stalpi. 3. (Fig.) Comparatzie apropiere facuta intre doua persoane intre doua lucruri etc. in care se scot in relief asemanarile shi deosebirile. [Cf. fr. parallèle lat. parellelus].

PARALÉLA ~e f. 1) geogr. Linie imaginara de intersectzie a suprafetzei globului pamantesc cu un plan paralel cu ecuatorul. 2) Comparatzie urmarita intre doua lucruri sau fiintze pentru a le reliefa trasaturile comune sau/shi specifice. 3) la pl. Aparat de gimnastica constand din doua bare paralele fixate pe patru stalpi. 4) Instrument folosit la trasarea pe o piesa a unor linii paralele cu un plan dat /<lat. parallelus it. parallelo fr. parallele

paralela f. 1. dreapta paralela cu alta; 2. shantz paralel cu fortificatziunile inimicului.

PARALÉL A paraleli e adj. s. f. (5 7) paraleluri s. n. 1. Adj. s. f. (Despre plane sau drepte aflate intrun plan) Care nu se intersecteaza oricat sar prelungi. ♦ Legatura (electrica) in paralel = ansamblu de doua sau de mai multe conductoare electrice acumulatoare pile etc. care au aceeashi tensiune electrica la borne. 2. Adj. Care exista se produce evolueaza concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) In acelashi timp concomitent. 3. S. f. Comparare a doua fiintze a doua opere fenomene etc. (pentru a stabili asemanarile shi deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune in paralela (sau n. in paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Varianta a portretului care consta in prezentarea simultana a doua personaje shi in compararea lor in scopul stabilirii trasaturilor specifice fiecarui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeashi latitudine de pe suprafatza Pamantului shi care rezulta din intersectarea suprafetzei Pamantului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafatza de rotatzie obtzinut prin intersectzia acestei suprafetze cu un plan perpendicular pe axa ei de rotatzie. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cereasca descris de o stea in mishcarea ei diurna. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua bare orizontale shi paralele ashezate (la inaltzimi diferite sau identice) pe stalpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele doua bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesa a) unor distantze sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. Din lat. parallelus it. parallelo fr. parallèle germ. Parallele.

paralel ~a [At: GHEOGRAFIE ap. URSU T. SH. 250 / V: (inv) ~lil ~lilo (S shi: ~llilo) ~lilos / S shi: (inv) ~llel / Pl: ~i ~e (rar sn) ~uri / E: lat parallelus it parallelo fr parallèle ger Parallele ngr παρᾶλληλος] 1 sf (Rar sn shi sm; shis ~terestru ~ pamantesc ~ de latitudine) Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele de aceeashi latitudine de pe suprafatza pamantului shi care rezulta din intersectarea pamantului cu un plan paralel cu planul ecuatorului Vz cerc polar tropic. 2 sn (Mat) Cerc situat pe o suprafatza de rotatzie obtzinut prin intersectzia acestei suprafetze cu un plan perpendicular pe axa ei de rotatzie. 3 sn (Ast; is) ~ ceresc Cerc mic al sferei cereshti descris de o stea in mishcarea ei diurna. 45 sf a (Dreapta plan etc.) care are toate punctele la aceeashi distantza de o dreapta sau de un plan cu care nu se intretaie oricat sar prelungi. 6 sf (Is) Legatura (electrica) in ~ Ansamblu de doua sau mai multe conductoare electrice acumulatoare pile etc. care au aceeashi tensiune electrica la borne. 7 a Care exista concomitent cu altceva. 8 a Care se produce concomitent shi evolueaza in mod similar cu altceva. 9 a Asemanator. 10 av (Udp „cu”) Concomitent. 1113 sf Comparare (a doua persoane) (a doua opere sau) a doua femonene Si: paralelism (13) (rar) paralelizare. 1415 sf (Ie) A (se) pune in ~a (sau in ~) (cu...) A (se) compara. 16 sf (Lit) Varianta compozitzionala a portretului care consta in prezentarea simultana a doua personaje shi in compararea lor in scopul sublinierii trasaturilor specifice fiecarui personaj. 17 sf (Lpl) Aparat de gimnastica format din doua bare orizontale shi paralele (5) ashezate la inaltzimi diferite sau identice pe stalpi. 18 sf (SHls) Fiecare dintre cele doua bare ale acestui aparat. 19 sf (Pex; lpl) Proba de gimnastica practicata la acest aparat. 20 sn Instrument folosit la trasarea pe o piesa a unor distantze sau a unor linii paralele (4) cu un plan dat.

paralilo^[1] sf vz paralel corectata

PARALÉL A paraleli e adj. s. f. (5 7) paraleluri s. n. 1. Adj. s. f. (Dreapta plan) care are toate punctele la aceeashi distantza de o alta dreapta sau de un alt plan cu care nu se intretaie oricat sar prelungi. ◊ Legatura (electrica) in paralel = ansamblu de doua sau de mai multe conductoare electrice acumulatoare pile etc. care au aceeashi tensiune electrica la borne. 2. Adj. Care exista se produce evolueaza concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) In acelashi timp concomitent. 3. S. f. Comparare a doua fiintze a doua opere fenomene etc. (pentru a stabili asemanarile shi deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune in paralela (sau n. in paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Varianta a portretului care consta in prezentarea simultana a doua personaje shi in compararea lor in scopul stabilirii trasaturilor specifice fiecarui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeashi latitudine de pe suprafatza Pamantului shi care rezulta din intersectarea suprafetzei Pamantului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafatza de rotatzie obtzinut prin intersectzia acestei suprafetze cu un plan perpendicular pe axa ei de rotatzie. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cereasca descris de o stea in mishcarea ei diurna. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua bare orizontale shi paralele ashezate (la inaltzimi diferite sau identice) pe stalpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele doua bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesa a) unor distantze sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. Din lat. parallelus it. parallelo fr. parallèle germ. Parallele.

PARALÉL¹ A I. adj. 1. (mat.; despre drepte planuri) care se afla la o distantza constanta unul de altul shi care nu se pot intalni oricat ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent shi se desfashoara in mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operatzii) in care ansamblul de bitzi este tratat simultan; (despre mashini organe) unde mai multe operatzii se efectueaza simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie suprafatza situata in toata intinderea ei la egala distantza de alta linie sau suprafatza cu care nu se intretaie oricat de mult sar prelungi. ◊ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafatza Pamantului. 2. (pl.) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustzinute de stalpi. 3. comparatzie apropiere intre doua fiintze lucruri fenomene etc. in care se scot in evidentza asemanarile shi deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallèle lat. paralelus gr. parallelos /II/ germ. Parallele)

*paralél a adj. (lat. parallélus d. vgr. parállelos d. pará alaturea shi allélon unu cu altu). Geom. Vorbind de liniĭ shi suprafetze la egala distantza una de alta pe toata intinderea lor: drepte curbe planurĭ paralele intre ele saŭ unu cu altu linie paralela alteĭa saŭ cu alta. S. f. Linie paralela alteĭa: a trage o paralela. S. f. Arm. SHantz paralel cu locu asediat. S. f. Geogr. Cerc paralel ecŭatoruluĭ la nord shi la sud de el. S. f. Liter. Comparatziune intre doŭa persoane saŭ shi lucrurĭ: Plutarh a scris interesante paralele. Adv. In mod paralel. Fig. A lucra paralel altuĭa saŭ cu altu.

paraléla (dreapta plan comparatzie bara) s. f. g.d. art. paralélei; pl. paraléle

paraléla (dreapta plan cerc in astron. comparatzie) s. f. g.d. art. paralélei; pl. paraléle

paraléle (aparat de gimnastica) s. f. pl. (bara sg. paraléla)

PARALÉLA s. comparare comparatzie confruntare paralelism. (O ~ intre cele doua caractere.)

PARALELA s. comparare comparatzie confruntare paralelism. (O ~ intre cele doua caractere.)

paralela 1. Tonalitate (2) p. v. relativa. 2. Mishcare (1) p. una dintre posibilitatzile fundamentale de conducere a vocilor (2) evolutzia a doua sau mai multe voci in acelashi sens intervalul* dintre ele ramanand constant. Paralelismul vocilor este intim legat de nashterea polifoniei* care a fost imaginata tocmai k o urmarire in cvinte* shi cvarte* a cantului dat (cantus firmus*). O data cu depashirea fazei in care organum*ul (vezi parafonie (2)) a mizat tocmai pe paralelismul acestor intervale considerate consonantze* perfecte tzesatura polif. sa diversificat prin adoptarea shi a mishcarilor (1) contrare shi oblice*. Paralelismele au fost de aceea restranse sau acceptate in cazuri speciale [v. mixtura *(2)] shi incepand cu maniera polif. a sec. 15 cvintele shi octavele* paralele interzise regula ramasa valabila shi pentru stilul clasic al armoniei (III 2).

paralela (fr. parallèle; gr. parallelos „pus fatza in fatza”) specie literara descriptiva realizata prin cumulul (compozitzional) al unor figuri specifice shi care consta in expunerea unor insushiri de similitudine sau disimilitudine ale unor persoane sau obiecte neinsufletzite (orashsat; muntecampie etc.) (P).

PARALELA (< fr. parallèle < parallelos cf. gr. para alaturi shi allelon unulaltul) Specie a descrierii in care sint puse alaturi doua fiintze lucruri evenimente etc. scotzinduse in evidentza asemanarile shi deosebirile dintre ele. Paralela poate fi realizata prin comparatzie in care se arata pe de o parte asemanarile pe de alta parte deosebirile prin simultaneitate adica in acelashi timp prin antiteza infatzisharea prin contrast a doua tablouri diferite dar simetrice. Ex. „Amatorul lucreaza de placere morala shi ce produce i face placere; artistul lucreaza de nevoie intelectuala shi foarte rar i place ceea ce face. SHi e natural sa fie asha. Amatorul nu are sashi exprime in opera lui toata gindirea shi simtzirea; in orice productzie el ishi vede covirshita intentzia. El vede k a exprimat mai mult decit a voit a reushit prin urmare peste masura dorintzei. Artistul din contra in nici o lucrare nushi poate vedea intentzia intreaga acoperita pentru k el vrea sashi comunice toata gindirea shi simtzirea. Intrun cuvint artistul vrea sa comunice tot shi obtzine putzin pe cind amatorul vede k obtzine mai mult decit voia. Amatorul lucreaza prin inteligentza artistul prin apucatura. Pe artist il stapineshte apucatura; amatorul ishi stapineshte priceperea. In fine artistul este un om fara vointza adica un om incomplet pe cita vreme amatorul este un om cu vointza adica intreg.” (I.L. CARAGIALE Amatorul shi artistul) Asemenea paralele in literatura noastra mai pot fi amintite: Decebal shi SHtefan cel Mare din Cintarea Romaniei de A. Russo; Tirgovishte in trecut shi acum din Romanii sub Mihaivoda Viteazul de N. Balcescu; Horia shi Avram Iancu din Mustul care fierbe de Oct. Goga sh.a. iar in literatura universala Vietzile paralele de Plutarh Caracterele lui La Bruyère sh.a.