PARALÉL A paraleli e adj. s. f. (5 7) paraleluri s. n. 1. Adj. s. f. (Dreapta plan) care are toate punctele la aceeashi distantza de o alta dreapta sau de un alt plan cu care nu se intretaie oricat sar prelungi. ◊ Legatura (electrica) in paralel = ansamblu de doua sau de mai multe conductoare electrice acumulatoare pile etc. care au aceeashi tensiune electrica la borne. 2. Adj. Care exista se produce evolueaza concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) In acelashi timp concomitent. 3. S. f. Comparare a doua fiintze a doua opere fenomene etc. (pentru a stabili asemanarile shi deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune in paralela (sau n. in paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Varianta a portretului care consta in prezentarea simultana a doua personaje shi in compararea lor in scopul stabilirii trasaturilor specifice fiecarui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeashi latitudine de pe suprafatza Pamantului shi care rezulta din intersectarea suprafetzei Pamantului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafatza de rotatzie obtzinut prin intersectzia acestei suprafetze cu un plan perpendicular pe axa ei de rotatzie. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cereasca descris de o stea in mishcarea ei diurna. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua bare orizontale shi paralele ashezate (la inaltzimi diferite sau identice) pe stalpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele doua bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesa a) unor distantze sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. Din lat. parallelus it. parallelo fr. parallèle germ. Parallele.