paralela 1. Tonalitate (2) p. v. relativa. 2. Mishcare (1) p. una dintre posibilitatzile fundamentale de conducere a vocilor (2) evolutzia a doua sau mai multe voci in acelashi sens intervalul* dintre ele ramanand constant. Paralelismul vocilor este intim legat de nashterea polifoniei* care a fost imaginata tocmai k o urmarire in cvinte* shi cvarte* a cantului dat (cantus firmus*). O data cu depashirea fazei in care organum*ul (vezi parafonie (2)) a mizat tocmai pe paralelismul acestor intervale considerate consonantze* perfecte tzesatura polif. sa diversificat prin adoptarea shi a mishcarilor (1) contrare shi oblice*. Paralelismele au fost de aceea restranse sau acceptate in cazuri speciale [v. mixtura *(2)] shi incepand cu maniera polif. a sec. 15 cvintele shi octavele* paralele interzise regula ramasa valabila shi pentru stilul clasic al armoniei (III 2).