opțiuni
  • info

14 definiții pentru otreapă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTREÁPĂ, otrepe, s. f. (Pop.) 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ.

otreapă sf [At: LB / V: (reg) ~rep sn / Pl: ~epe / E: slv отрєпь] 1 Cârpă de șters. 2 (Reg; îf otrep; îe) A ajunge ~ de vase A deveni om de nimic, fără caracter. 3 (Fig) Om de nimic, fără caracter Si: (pfm) lepădătură, secătură. 4 Om slab, lipsit de voință. 5 Femeie decăzută.

OTREÁPĂ, otrepe, s. f. 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ.

OTREÁPĂ, otrepe, s. f. 1. Cîrpă (de șters), zdreanță. Puse la căpătîi două cărămizi pe care le acoperi cu o otreapă veche. STĂNOIU, C. I. 160. Învîrteau otrepele ghemuite sub picioare. MACEDONSKI, O. III 25. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, secătură, lepădătură; om slab, lipsit de voință. Nu-și mai dă seama, otreapa asta, că locuința unui comandant în ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? CAMIL PETRESCU, T. II 213. Mă enerva această otreapă omenească. GALACTION, O. I 241.

otreapă f. 1. cârpă de șters; 2. fig. netrebnic: o otreapă de om. [Slav. OTREPĬ].

otreápă f., pl. epe (din pluralu luĭ otrep). Munt. Cîrpă foarte murdară, paceavură, tearfă. Fig. Obĭect de batjocură: doară nu-s otreapa lor!

otrep sn vz otreapă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

otreápă (pop.) (o-trea-) s. f., g.-d. art. otrépei; pl. otrépe

otreápă s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. otrépei; pl. otrépe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OTREÁPĂ s. v. cârpă.

OTREÁPĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

OTREAPĂ s. buleandră, cîrpă, fleandură, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandra, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.)

otreapă s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otreápă (otrépe), s. f. – Cîrpă, zdreanță, om de nimic. – Var. otrep. Sl. otrepi „cîlți” (Cihac, II, 405; Conev 62), cf. bg. utrepkă, rus. otrepie.

Intrare: otreapă
  • silabație: o-trea-pă info
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otreapă
  • otreapa
plural
  • otrepe
  • otrepele
genitiv-dativ singular
  • otrepe
  • otrepei
plural
  • otrepe
  • otrepelor
vocativ singular
  • otreapă
  • otreapo
plural
  • otrepelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otreapă, otrepesubstantiv feminin

popular
  • 1. Cârpă (de șters). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cârpă zdreanță
    • format_quote Puse la căpătîi două cărămizi pe care le acoperi cu o otreapă veche. STĂNOIU, C. I. 160. DLRLC
    • format_quote Învîrteau otrepele ghemuite sub picioare. MACEDONSKI, O. III 25. DLRLC
  • 2. figurat Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: derbedeu lepădătură lichea netrebnic pușlama scârnăvie secătură
    • format_quote Nu-și mai dă seama, otreapa asta, că locuința unui comandant în ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? CAMIL PETRESCU, T. II 213. DLRLC
    • format_quote Mă enerva această otreapă omenească. GALACTION, O. I 241. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.