LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s. f. (Pop. și fam.) 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

lepădătură sf [At: BIBLIA (1688), 104² / V: (pop) lăp~ / Pl: ~ri / E: lepăda + -tură] (Pop) 1 Lucru lipsit de valoare. 2 Scuipat. 3 Vomă. 4 (Înv) Avort (1). 5 (Înv) Avorton (1). 6 (Pex) Copil născut înainte de termen și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice Si: nevolnic, stârpitură. 7 Om lipsit de caracter Si: canalie, lichea, pramatie. 8 Persoană depravată, coruptă, decăzută. 9 Prostituată. 10 Bastard (1). 11 (Înv) Naștere.

LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (nedezvoltat, diform), avorton; stîrpitură. 2. Fig. Ființă netrebnică, decăzută (din punct de vedere moral), lipsită de caracter; mîrșav, depravat. Nu mai am ce spune... dacă atît de puțin supraveghează pe un fiu care-și caută distracțiile între lepădăturile societății. SADOVEANU, N. F. 160. Lepădături din toate orașele și din toate colțurile lumii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185.

LEPĂDĂTÚRĂ ~i f. pop. 1) Copil mort, născut înainte de termen. 2) fig. Persoană decăzută moralicește; depravat; dezmățat; destrăbălat. /a lepăda + suf. ~ătură

lepădătură f. efectul lepădării: 1. avort; 2. ființă netrebnică.

lepădătúră f., pl. ĭ. Lucru lepădat, decĭ prost orĭ uzat. Epitet injurios adresat uneĭ persoane, uneĭ haĭmanale. Copil avortat.

lepădătúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. lepădătúrii; pl. lepădătúri

lepădătúră s. f., g.-d. art. lepădătúrii; pl. lepădătúri

LEPĂDĂTÚRĂ s. 1. v. lichea. 2. stârpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decât o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societății.)

LEPĂDĂTURĂ s. 1. derbedeu, lichea, netrebnic, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (Mare ~ mal ești, amice!) 2. stîrpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decît o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societății.)