origine sf [At: EPISCUPESCU O. I. 41/23 / V: (reg) ~na (inv) ~ghine origin sn / Pl: ~ni / E: lat origo inis fr origine] 1 Punct de plecare pentru formarea unui lucru sau a unui fenomen Si: inceput obarshie provenientza. 2 (Ila) De ~ De provenientza. 3 (Ial) De natura. 4 (Ial) Originar. 5 (Ial) De natzionalitate. 6 (Ivr; ie) A da ~ A da nashtere Si: a crea a produce. 7 Apartenentza prin nashtere la o anumita familie grup social natziune. 8 (Mat) Punct pe o linie pe o suprafatza sau in spatziu de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. 9 (Lin) Etimologie. 10 (Teh) Reper de la care incepe numerotatzia sau gradatzia unui aparat.

ORÍGINE origini s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru sau a unui fenomen; inceput izvor obirshie. Originea toponimicelor pur slave din limba noastra variaza dupa regiuni. IORDAN N. L. 57. Ii spuse apoi despre originea rominilor cum shi de cine au fost ei adushi pe aceste locuri. CREANGA A. 164. E o schitza asupra originii shi a limbii tziganilor facuta de d. Kogalniceanu tinarul. NEGRUZZI S. I 223. ◊ Loc. adv. La origine = la inceput la obirshie. La origine sistemul solar reprezenta o nebuloasa incandescenta cu materia foarte rarefiata. GEOGRAFIA FIZ. 37. 2. Apartenentza prin nashtere la o anumita familie grup social natziune. Originea familiei lui [Creanga] e ardeleneasca cel putzin dupa mama. SADOVEANU E. 93. Dovezi erau asemanarea cu portretul shi multe alte imprejurari care nu ne intereseaza legate insa de originea pina acum obscura a lui Dionis. EMINESCU N. 77. ◊ Loc. adv. De origine = de provenientza in ceea ce priveshte provenientza de obirshie; (determinat printrun nume etnic) de natzionalitate. Produse de origine animala. ▭ Constatam asha cum era de ashteptat k majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latina. GRAUR F. L. 61. 3. (Mat.) Punct pe o linie pe o suprafatza sau in spatziu de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un sistem tehnic dotat cu un sistem de numerotatzie sau cu o gradatzie de la care incepe numerotatzia sau gradatzia. Varianta: orígina (BOGZA C. O. 89 ALEXANDRESCU P. 148 HASDEU I. V. 257) s. f.

ORÍGINE s.f. 1. Obarshie; inceput; izvor. 2. Faptul de a se trage dintro familie dintrun popor etc.; apartenentza prin nashtere la o anumita familie un grup social o natziune etc. 3. (Mat.) Punct fix de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. ♦ Etimologie (a unui cuvant). [< lat. origo originis cf. fr. it. origine].

ORÍGINE s. f. 1. inceput provenientza; izvor obarshie. 2. apartenentza prin nashtere la o anumita familie la un grup social o natziune etc. ◊ etimologie (a unui cuvant). 3. (mat.) punct fix de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. (< lat. origo ginis fr. origine)

ORÍGINE ~i f. 1) Moment initzial al unei existentze; punct de plecare; sursa. 2) Apartenentza sociala sau etnica; obarshie; provenientza; ascendentza; matca. 3) mat. Punct geometric situat pe o axa in raport cu care se stabileshte pozitzia oricarui punct al axei. [G.D. originii] /<lat. origo ~inis fr. origine

*orígine f. (lat. orígo íginis d. oriri a rasari. V. orient). Inceput: originea lumiĭ originea speciilor. Etimologie: originea unuĭ cuvint. Cauza initziala: betzia e originea multor nenorocirĭ. Provenientza: progenitura de origine romana (Em.) moda de origine franceza. La origine originar la inceput. SHi orígina shi (dupa fr. origine) origína. V. obirshie shi purces.

orighine sf vz origine

origin s vz origine

origina sf vz origine

origina f. 1. principiu inceputul unui lucru: origina lumii; 2. cauza prima: origina unei boale; 3. nashtere: de origina nobila.

orígine s. f. g.d. art. oríginii; pl. orígini

orígine s. f. g.d. art. oríginii; pl. orígini

origine art. originea pl. origini

origine nea a. ni pl.

ORÍGINE s. 1. geneza (livr.) matrice. (~ unui fenomen.) 2. inceput obarshie provenientza sursa (livr.) sorginte (inv.) incepatura (fig.) izvor sambure. (~ dacolatina a limbii romane.) 3. (LINGV.) v. etimologie. 4. nashtere obarshie provenientza (livr.) extractzie matrice stirpe (rar) provenire spitza (astazi rar) semintzie (inv. shi reg.) neam (inv.) purcedere purces. (Era tzaran prin ~.) 5. ascendentza obarshie. (Are o ~ modesta.) 6. v. obarshie. 7. v. sursa. 8. v. cauza.

ORIGINE s. 1. geneza (livr.) matrice. (~ unui fenomen.) 2. inceput obirshie provenientza sursa (livr.) sorginte (inv.) incepatura (fig.) izvor simbure. (~ dacolatina a limbii romane.) 3. (LINGV.) etimologie. (A stabilit ~ cuvintului.) 4. nashtere obirshie provenientza (livr.) extractzie matrice stirpe (rar) provenire spitza (astazi rar) semintzie (inv. shi reg.) neam (inv.) purcedere purces. (Era tzaran prin ~.) 5. ascendentza obirshie. (Are o ~ modesta.) 6. obirshie (fig.) izvor matca. (Sa intors la ~.) 7. obirshie sursa (livr.) sorginte (inv.) izvod (fig.) izvor. (Sa mergem la ~ acestor efecte.) 8. cauza obirshie (fig.) izvor mama. (~ tuturor succeselor este...)

AB ORIGINE (lat.) de la origine de la obarshie A istorisi evenimentele ab origine.

a trimite (pe cineva) la origini expr. a injura (pe cineva) de mama.