16 definiții pentru proveniență
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
- jargon (1)
Explicative DEX
PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínță s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.
PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínță s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
proveniență sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ni-en~ / V: (înv) ~nan~, ~nin~ / Pl: ~țe / E: fr provenance, it provenienza] 1 Loc de unde vine sau provine1 (3) cineva sau ceva. 2 Sursă de unde vine sau provine1 (2) ceva. 3 (Pex) Origine. 4 (Nob) Ceea ce vine sau provine1 (1) de undeva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Faptul de a proveni de undeva; apartenență. V. origine, obîrșie. – Pronunțat: -ni-en-. – Variantă: (învechit) provenínță (ODOBESCU, S. III 143) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROVENIÉNȚĂ s.f. Origine, obârșie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROVENIÉNȚĂ s. f. origine, obârșie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROVENIÉNȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; obârșie; origine; ascendență; matcă. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*proveniență f., pl. e (d. a proveni, după con- și pre-veniență; fr. provenance). Origine: marfă de proveniență străină, avere de proveniență dubioasă. Marfă, obĭect provenit: proveniențele țărilor infectate îs supuse carantineĭ. – Fals provenință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
provenanță sf vz proveniență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
provenință sf vz proveniență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
provenință f. 1. ceeace se transportă dintr’o țară într’alta: marfă de provenință străină; 2. origină: provenința unei datini.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
proveniénță (-ni-en-) s. f., g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
proveniénță s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
PROVENIÉNȚĂ s. 1. v. origine. 2. naștere, obârșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROVENIENȚĂ s. 1. început, obîrșie, origine, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sîmbure. (~ daco-latină a limbii române.) 2. naștere, obîrșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
proveniență, indice de ~ (sedim.), (engl.= provenance index) parametru petrografic apreciat pe baza conținutului de cuarț (Q), feldspați (F), fragmente de roci (litice-L) și utilizat drept criteriu de clasificare a gresiilor (după Pettijohn). Astăzi, este folosit și pentru reconstituirea → ariei sursă a depozitelor siliciclastice. V. și maturitate.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: -ni-en-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
proveniență, proveniențesubstantiv feminin
- 1. Loc de unde vine sau provine ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: apartenență ascendență obârșie origine provenire
etimologie:
- provenance DEX '09 DEX '98 MDN '00
- provenienza DEX '09 DEX '98 MDN '00