ORÍGINE origini s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru sau a unui fenomen; inceput izvor obirshie. Originea toponimicelor pur slave din limba noastra variaza dupa regiuni. IORDAN N. L. 57. Ii spuse apoi despre originea rominilor cum shi de cine au fost ei adushi pe aceste locuri. CREANGA A. 164. E o schitza asupra originii shi a limbii tziganilor facuta de d. Kogalniceanu tinarul. NEGRUZZI S. I 223. ◊ Loc. adv. La origine = la inceput la obirshie. La origine sistemul solar reprezenta o nebuloasa incandescenta cu materia foarte rarefiata. GEOGRAFIA FIZ. 37. 2. Apartenentza prin nashtere la o anumita familie grup social natziune. Originea familiei lui [Creanga] e ardeleneasca cel putzin dupa mama. SADOVEANU E. 93. Dovezi erau asemanarea cu portretul shi multe alte imprejurari care nu ne intereseaza legate insa de originea pina acum obscura a lui Dionis. EMINESCU N. 77. ◊ Loc. adv. De origine = de provenientza in ceea ce priveshte provenientza de obirshie; (determinat printrun nume etnic) de natzionalitate. Produse de origine animala. ▭ Constatam asha cum era de ashteptat k majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latina. GRAUR F. L. 61. 3. (Mat.) Punct pe o linie pe o suprafatza sau in spatziu de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un sistem tehnic dotat cu un sistem de numerotatzie sau cu o gradatzie de la care incepe numerotatzia sau gradatzia. Varianta: orígina (BOGZA C. O. 89 ALEXANDRESCU P. 148 HASDEU I. V. 257) s. f.