13 definitzii pentru omenire

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

OMENÍRE s. f. 1. Intreaga populatzie a globului totalitatea oamenilor de pe Pamant neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Multzime de oameni; lume public. 2. (Inv.) Omenie; umanitarism. Din om. Pentru 2 cf. omeni.

OMENÍRE s. f. 1. Intreaga populatzie a globului totalitatea oamenilor de pe Pamant neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Multzime de oameni; lume public. 2. (Inv.) Omenie; umanitarism. Din om. Pentru 2 cf. omeni.

omenire sf [At: DOSOFTEI V. S. febmarie 50v/26 / Pl: (rar) ~ri / E: omeni] 1 (Rel; inv) Intrupare. 2 (Inv; ioc dumnezeire) Natura omeneasca. 3 (Ioc fiara) Fiintza umana Si: om. 4 Totalitate a oamenilor de pe glob Si: umanitate. 5 Specie umana. 6 Multzime mare de oameni Si: lume public. 7 Venerare. 8 Primire ospitaliera. 9 Ospatare. 10 (Bis; inv) Omenie (1).

OMENÍRE omeniri s. f. Intreaga populatzie a globului totalitatea oamenilor de pe pamint neamul omenesc; umanitatea. Zadarnic timpul trece cun zbor neobosit In sinul omenirii varsind a iernii gheatza. ALECSANDRI P. I 125. Misia istoriei este a ne arata a ne demonstra aceasta transformatzie continua aceasta mishcare progresiva a omenirii. BALCESCU O. II 10. ♦ Multzime mare de oameni; lume public. Ascultau in puterea noptzii framintul atitor omeniri in mers omeniri sleite de un marsh lung. CAMILAR N. II 51. Dadeau tircoale fabricei... k sa vezi cam ce fel de omenire intra acolo. PAS Z. I 292. Omenirea imprejurui scotea tzipete de jale. NEGRUZZI S. II 6.

OMENÍRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul pamantesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.D. omenirii] /Din om

omeníre f. (d. oamenĭ). Neamu omenesc: istoria omeniriĭ. Ardeleniĭ (dar nu poporu!) zic omenime.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

omeníre s. f. g.d. art. omenírii

omeníre s. f. g.d. art. omenírii

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

OMENÍRE s. lume umanitate (inv. shi reg.) omenime. (Intreaga ~.)

OMENÍRE s. v. incarnare incarnatzie intrupare omenie.

OMENIRE s. lume umanitate (inv. shi reg.) omenime. (Intreaga ~.)

omenire s. v. INCARNARE. INTRUPARE. OMENIE.

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

THAT’S ONE SMALL STEP FOR A MAN ONE GIANT LEAP FOR MANKIND (engl.) este un pas mic pentru om un salt uriash pentru omenire Primul mesaj adresat pamantenilor de Neil A. Armstrong la pashirea pe solul lunar (21 iul. 1969).

Intrare: omenire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenire
  • omenirea
plural
  • omeniri
  • omenirile
genitiv-dativ singular
  • omeniri
  • omenirii
plural
  • omeniri
  • omenirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

omenire, omenirisubstantiv feminin

  • 1. Intreaga populatzie a globului totalitatea oamenilor de pe Pamant neamul omenesc; umanitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zadarnic timpul trece cun zbor neobosit In sinul omenirii varsind a iernii gheatza. ALECSANDRI P. I 125. DLRLC
    • format_quote Misia istoriei este a ne arata a ne demonstra aceasta transformatzie continua aceasta mishcare progresiva a omenirii. BALCESCU O. II 10. DLRLC
    • 1.1. Multzime de oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ascultau in puterea noptzii framintul atitor omeniri in mers omeniri sleite de un marsh lung. CAMILAR N. II 51. DLRLC
      • format_quote Dadeai tircoale fabricei... k sa vezi cam ce fel de omenire intra acolo. PAS Z. I 292. DLRLC
      • format_quote Omenirea imprejurui scotea tzipete de jale. NEGRUZZI S. II 6. DLRLC
  • 2. invechit Omenie, umanitarism. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • (2.) cf. omeni DEX '09 DEX '98
  • om DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.