optziuni
  • info

12 definitzii pentru omenie

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

OMENÍE s. f. Complex de calitatzi alese proprii unei persoane; purtare blanda intzelegatoare; atitudine cuviincioasa respectuoasa. ◊ Loc. adj. De omenie = bun cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara (de) omenie = lipsit de onestitate; (in mod) inuman (in mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor afabil cu bunavointza; (in mod) cinstit corect. ◊ Expr. (Reg.) A invatza (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cumintzi. A shti (la) omenie sau a shti cei omenia = a se arata bland shi intzelegator (fatza de cineva). ♦ Reputatzie buna; renume cinste. Om + suf. ie.

OMENÍE s. f. Complex de calitatzi alese proprii unei persoane; purtare blanda intzelegatoare; atitudine cuviincioasa respectuoasa. ◊ Loc. adj. De omenie = bun cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara (de) omenie = lipsit de onestitate; (in mod) inuman (in mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor afabil cu bunavointza; (in mod) cinstit corect. ◊ Expr. (Reg.) A invatza (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cumintzi. A shti (la) omenie sau a shti cei omenia = a se arata bland shi intzelegator (fatza de cineva). ♦ Reputatzie buna; renume cinste. Om + suf. ie.

omenie sf [At: PSALT. SCH. 527/3 / Pl: (rar) ~ii / E: om + ie] 1 (Inv; ioc dumnezeire) Fire omeneasca (1) Si: omenire (10). 23 (Rar; ie) A scoate (pe cineva) din ~ A degrada pe cineva (fizic sau) moral. 4 Complex de calitatzi alese proprii unei persoane. 5 Purtare blanda intzelegatoare. 6 Atitudine cuviincioasa respectuoasa. 7 (Spc) Cinstire. 8 (Ila) De ~ Bun. 9 (Ial) Ospitalier. 10 (Trs; d. fete; ial) Fecioara. 1112 (Iljv) Fara (de) ~ (Intrun mod) lipsit de onestitate. 1314 (Iljv) Cu ~ Cu bunavointza Si: binevoitor. 15 (Pfm; ie) Pe ~ia mea Pe cuvantul meu de onoare. 16 (Inv; ie) A da (cuiva) ~ A manifesta respect fatza de cineva Si: a cinsti a onora. 17 (Pop; ie) A da pe ~ A da pe incredere. 18 (Inv; ie) A face ~ (cu cineva) A se arata bland shi intzelegator fatza de cineva. 19 (Pop; ie) A shti (la) ~ sau a shti cei ~a A cunoashte bunele moravuri. 2021 (Trs) A invatza (pe cineva) ~ A pedepsi sau a certa pe cineva. 22 Reputatzie buna Si: cinste renume. 23 (Trs) Ospitalitate. 24 (Ivp; ie) A merge (sau a se duce etc.) pe ~ A merge k oaspete de obicei la o ruda.

OMENÍE s. f. Complex de calitatzi alese care fac pe om sa fie cinstit shi iubit de semenii sai; purtare blinda intzelegatoare. Mia ramas drag acest tirg... cu omenia dintre amestecatzii lui cetatzeni. GALACTION O. I 13. Boierii numai de frica shtiu omenia. REBREANU R. II 39. Putetzi da [sangulie] shi de matase... Iar de nu shi darnici fie Cum vetzi avea omenie. TEODORESCU P. P. 172. Lacomia pierde omenia. ◊ Loc. adj. De omenie = bun cumsecade ospitalier; cinstit onorabil. Poate sa fie sarac poate sa fie golan cum zici dta dar este om de omenie. ISPIRESCU E. 388. Ciubuc era om de omenie; fiecare oaspe ce tragea la odaia lui era primit cu draga inima. CREANGA P. 19. SHi tziam fost bade shi tzie Draga din copilarie Pinai fost de omenie. JARNÍKBIRSEANU D. 253. ♦ Reputatzie buna renume cinste. Foaie verde deo lalea Mindra cit ai fost a mea Toata lumea te cinstea Numan omenia mea. SHEZ. IV 219. ◊ Expr. Ashi minca omenia = ashi pierde cinstea sau buna reputatzie a se discredita a se compromite. Omenia tziai mincat SHi pustiei team lasat. HODOSH P. P. 120.

OMENÍE f. 1) Totalitate a celor mai bune insushiri ale unui om; insushirea de a fi omenos. 2) Atitudine respectuoasa shi intzelegatoare. ◊ Om de ~ om cumsecade. Ashi manca ~a ashi pierde onoarea. [G.D. omeniei] /om + suf. ~ie

omenie f. calitate de om shi in special de om bine crescut: afabilitate bunacuviintza politetza.

omeníe f. (d. oamenĭ. V. omagiŭ). Buna creshtere buna cuviintza umanitate afabilitate politetza blindetza mila: a te purta cu omenie. Om de omenie om bine educat amabil milos.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

omeníe s. f. art. omenía g.d. omeníi art. omeníei

omeníe s. f. art. omenía g.d. omeníi art. omeníei

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

OMENÍE s. umanitate (pop. shi fam.) suflet (inv.) omenire. (Om lipsit de ~.)

OMENIE s. (pop. shi fam.) suflet (inv.) omenire. (Om lipsit de ~.)

Omenie ≠ neomenie

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

OMENIE. Subst. Omenie omenire (inv.) umanitarism umanitate dragoste de oameni. Bunatate cumsecadenie generozitate nobletze nobilitate (inv.) marinimie darnicie larghetze; altruism. Blindetze blajinatate (rar). Bunavointza ingaduiala ingaduintza ingaduire indulgentza clementza (livr.) tolerantza. Mila milostivire milosirdie (inv.) milostenie (inv.) mizericordie (livr.) compatimire compasiune (livr.) intzelegere indurare; iertare iertaciune (inv. shi pop.). Caritate binefacere filantropie. Atentzie grija solicitudine. Umanitarist; filantrop binefacator. Adj. Omenos omenit (inv.) uman umanitar. Bun cumsecade generos nobil marinimos darnic larg (fig.). Blind blajin. Binevoitor omenesc (inv. shi pop.) ingaduitor indulgent clement (livr.) tolerant. Milos milostiv mizericordios (livr.) compatimitor intzelegator indurator iertator. Caritabil binefacator filantropic. Atent grijuliu grijitor (reg.) grijnic (inv.). Fratzesc patern. Vb. A fi omenos a fi plin de omenie. A shti (la) omenie a shti cei omenia. Adv. Omeneshte cu omenie fratzeshte. V. atentzie bunatate cordialitate darnicie iertare mila politetze prietenie.

Intrare: omenie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenie
  • omenia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • omenii
  • omeniei
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

omeniesubstantiv feminin

  • 1. Complex de calitatzi alese proprii unei persoane; purtare blanda intzelegatoare; atitudine cuviincioasa respectuoasa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: neomenie
    • format_quote Mia ramas drag acest tirg... cu omenia dintre amestecatzii lui cetatzeni. GALACTION O. I 13. DLRLC
    • format_quote Boierii numai de frica shtiu omenia. REBREANU R. II 39. DLRLC
    • format_quote Putetzi da [sangulie] shi de matase... Iar de nu shi darnici fie Cum vetzi avea omenie. TEODORESCU P. P. 172. DLRLC
    • format_quote Lacomia pierde omenia. DLRLC
    • 1.1. Reputatzie buna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cinste renume
      • format_quote Foaie verde deo lalea Mindra cit ai fost a mea Toata lumea te cinstea Numan omenia mea. SHEZ. IV 219. DLRLC
      • chat_bubble Ashi manca omenia = ashi pierde cinstea sau buna reputatzie a se discredita a se compromite. DLRLC
        sinonime: compromite discredita
        • format_quote Omenia tziai mincat SHi pustiei team lasat. HODOSH P. P. 120. DLRLC
etimologie:
  • Om + sufix ie. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.