12 definiții pentru neomenie
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (3)
- jargon (1)
Explicative DEX
NEOMENÍE, (2) neomenii, s. f. 1. Lipsă de omenie. 2. Faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenie.
neomenie sf [At: ST. LEX. 150 1/2 / P: ne-o~ / Pl: ~ii / E: ne- + omenie] 1 Lipsă de omenie Si: (înv) neomenime (1), neomenire (1). 2 Răutate. 3 Cruzime. 4 Faptă de om rău, crud, nedrept Si: (înv) neomenime (4), neomenire (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEOMENÍE, neomenii, s. f. Lipsă de omenie; faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEOMENÍE s. f. Lipsă de omenie, răutate, cruzime, sălbăticie. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168. Vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor. CARAGIALE, O. III 61.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neomenie f. 1. lipsă de omenie; 2. faptă neomenoasă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neomeníe (eo 2 sil.) f. Cruzime, inumanitate, lipsă de omenie. – Rar și -nire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
neomeníe (ne-o-) s. f., art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neomeníe s. f. (sil. ne-o-), art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
NEOMENÍE s. v. răutate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEOMENIE s. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, răutate, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie. cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Neomenie ≠ omenie
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
NEOMENIE. Subst. Neomenie, lipsă de omenie, cruzime, neîndurare, neînduplecare, nemilă (rar), crîncenie (înv.), năsilnicie (înv. și reg.), cîinie, cîinoșenie, hainie; brutalitate, violență, atrocitate, ferocitate, barbarie, sălbăticie, animalitate, bestialitate, monstruozitate (fig.). Josnicie, mîrșăvie, mișelie, ticăloșie, ticăloșenie (rar), infamie, nemernicie, netrebnicie. Răutate, rea-voință. Dușmănie, vrăjmășie, ură, pizmă, pizmuire, pică (pop.), ranchiună. Răzbunare. Neom, sălbatic, brută, tiran, despot, monstru (fig.), vampir. Adj. Neomenesc, neomenos, neomenit (înv.), lipsit de omenie, inuman, neuman, crud (fig.), crunt, neîndurător, neîndurat (rar), neînduplecat, necruțător, neiertător, nemilos, nemilostiv, fără milă, fără inimă, fără suflet, crîncen, crîncenit (rar), cumplit, năsilnic (înv. și reg.), cîinos, încîinit (rar), hain, hainit (rar), hapsîn; brutal, violent, dur (fig.), atroce, feroce, barbar (fig.), sălbatic, animalic, bestial, monstruos (fig.), sîngeros, sîngeratic (înv.). Josnic, mîrșav, mișel, mișelesc, ticălos, infam, nemernic, netrebnic. Rău, rău-voitor. Dușmănos, dușmănesc (înv.), vrăjmaș, vrăjmășesc, vrăjmășos (rar), pizmuitor, pizmaș (pop.), pizmăreț (rar), pizmătăreț (rar), pizmătáreț (înv. și reg.), ranchiunos. Răzbunător, vindicativ (livr.). Fanatic, tiran, despotic. Vb. A fi neomenos (inuman), a fi lipsit de omenie. A se înrăi, a se încîina (rar), a se haini. A se purta rău (cîinește) cu cineva. A brutaliza. A fi josnic. A dușmăni, a vrăjmăși, a urî, a avea pică pe cineva, a pizmui. A se răzbuna. Adv. Neomenește, fără milă, nemilos, (în mod) necruțător, necruțat (înv.), dușmănește, vrăjmășește (înv.). V. dușmănie, invidie, josnicie, neîndurare, răutate.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: ne-o-
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
neomenie, neomeniisubstantiv feminin
-
- Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168. DLRLC
- Vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor. CARAGIALE, O. III 61. DLRLC
-
- 2. Faptă de om neomenos. DEX '09 DLRLCsinonime: cruzime sălbăticie
etimologie:
- Prefix ne- + omenie. DEX '09