optziuni
  • info

9 definitzii pentru omenime

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

OMENÍME s. f. (Inv. shi reg.) Omenire (1). Om + suf. ime.

OMENÍME s. f. (Inv. shi reg.) Omenire (1). Om + suf. ime.

omenime sf [At: DOSOFTEI PS. 225/12 / E: om + ime] (Ivr) Omenire (1).

OMENÍME s. f. (Neobishnuit) Omenire; lume (multa) multzime. Paserile... inveseleau omenimea cu cintecele lor. MARIAN O. I 2.

OMENIME s. f. (Mold.) Omenire. Ashteptam cineva sa ma plinga ...shi navea nime Sa sa gasasca din omenime. DOSOFTEI PS. Etimologie: omen + suf. ime. Cf. o m e t.

omeníre f. (d. oamenĭ). Neamu omenesc: istoria omeniriĭ. Ardeleniĭ (dar nu poporu!) zic omenime.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

omeníme (inv. reg.) s. f. g.d. art. omenímii

omeníme s. f. g.d. art. omenímii

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

OMENÍME s. v. lume omenire umanitate.

omenime s. v. LUME. OMENIRE. UMANITATE.

Intrare: omenime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenime
  • omenimea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • omenimi
  • omenimii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

omenimesubstantiv feminin

etimologie:
  • Om + sufix ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.