UMANITÁTE s. f. 1. Sentiment de bunavointza compasiune pentru nenorocirile altuia bunatate omenie umanitarism. 2. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. Din lat. humanitas atis fr. humanité.

umanitate sf [At: HELIADE O. II 47 / V: (inv) h~ (reg) om~ / Pl: (8 9) ~tatzi / E: fr humanité lat humanitas atis] 1 Totalitate a oamenilor. 2 Omenire. 3 (Urmat de determinari) Colectivitate de oameni. 4 Calitatea de om Si: (inv) omenie. 5 Natura umana. 6 (Prc) Totalitatea insushirilor psihice specifice unui individ unei categorii sociale etc. 7 Umanitarism. 8 (Mpl; rar) SHtiintze sau discipline umanistice. 9 (Iuz; lpl) Invatzamant secundar umanistic.

UMANITÁTE s. f. 1. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism. Din lat. humanitas atis fr. humanité.

UMANITÁTE s. f. 1. Totalitatea oamenilor omenire. TZiu sa ma lamuresc asupra marilor chestiuni cari preocupa umanitatea. CARAGIALE O. VII 188. Credea in viitorul promis umanitatzii Precum shi in triumful justitziei. BOLINTINEANU O. 227. In inima femeii se oglindesc... cele mai nobile sentimente shi patimi ale umanitatzii. BOLLIAC O. 44. ♦ Colectivitate de oameni. Ion Ozun nar fi crezut k intrun spatziu atit de strimt poate vietzui atit de sonor o atit de diversa shi trista umanitate. C. PETRESCU C. V. 49. Ar fi avut putere sai puna cu botul pe labe pe totzi satrapii mici shi mari ce terorizau umanitatea de la marginile orashului. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 16. 2. Umanitarism. Sa mai pomenit atita umanitate in vreo armata de cind e istoria? REBREANU P. S. 135. SHi acum domnilor las dreptul deoparte; shi... nu voi mai chema in ajutorul tzaranilor noshtri decit umanitatea shi patriotismul dumneavoastra. KOGALNICEANU S. A. 184.

UMANITÁTE s.f. 1. Neamul omenesc omenire. ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism; omenie bunatate mila. [Cf. lat. humanitas fr. humanité].

UMANITÁTE s. f. 1. neamul omenesc omenire. ◊ colectivitate de oameni. 2. omenie bunatate compasiune pentru neonorocirile altuia; umanitarism. (< fr. humanité lat. humanitas)

UMANITÁTE f. 1) Caracter uman. 2) Compasiune shi bunavointza fatza de nenorocirile altora. 3) Totalitate a oamenilor de pe glob; neam omenesc; omenire; lume. /<lat. humanitas ~atis fr. humanité

umanitate f. 1. genul uman: umanitatea ar trebui sa formeze o singura familie; 2. indurare pentru suferintzele altuia: principe plin de umanitate.

*umanitáte f. (lat. humánitas átis). Omenire neamu uman: Pasteur fu un binefacator al umanitatziĭ. Calitatea (natura) de om: slabicĭunile umanitatziĭ. Fig. Omenie blindetza: a trata captiviĭ cu umanitate. Pl. Invatzamintu secundar clasic.

umanitáte s. f. g.d. art. umanitắtzii

umanitáte s. f. g.d. art. umanitatzii

UMANITÁTE s. 1. v. omenire. 2. v. umanitarism. 3. v. omenie.

UMANITATE s. 1. lume omenire (inv. shi reg.) omenime. (Intreaga ~.) 2. umanitarism. (~ lui era cunoscuta.)