PUBLIC A publici ce s. n. adj. 1. S. n. sg. Colectivitate mare de oameni; multzime lume; spec. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol la o conferintza etc. ◊ Marele public = ansamblu de persoane considerate in raport cu participarea la un eveniment cultural social artistic etc. ◊ Loc. adj. shi adv. In public = (care are loc) in fatza unui anumit numar de persoane in vazul lumii. 2. Adj. Care apartzine unei colectivitatzi umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care priveshte pe totzi la care participa totzi. ◊ Opinie publica = parere judecata a colectivitatzii; p. ext. public (1). ♦ Care are loc in prezentza unui mare numar de oameni. 3. Adj. Al statului de stat; care priveshte intregul popor; pus la dispozitzia tuturor. ◊ Viatza publica = viatza politicaadministrativa a unui stat; activitatea unei persoane in legatura cu functziile de stat care le ocupa. Gradina publica = parc. Drept public = subimpartzire mai veche a dreptului care se ocupa de relatziile persoanelor cu statul. Fortza publica = politzie. Datorie publica = datorie a statului rezultata din imprumuturi interne shi externe. Invatzamant public sau instructzie shcoala publica = invatzamant sau shcoala organizate shi controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupa o functzie in stat. Din lat. publicus fr. public.

public ~a [At: (a. 1782) URICARIUL XI 266 / V: (reg) pob~ / Pl: ~ici ~ice / E: lat publicus a um fr public] 1 sns Totalitate a unor persoane considerata in raport cu ceva care i este atribuit adresat destinat etc. Si: lume obshte. 2 sns Numar mare nedefinit de persoane Si: lume multzime popor. 3 sn (Is) Marele ~ sau (rar) ~ul cel mare Mase largi ale populatziei considerate in raport cu participarea la un eveniment social cultural artistic etc. 45 sn (Inv) sf (iljv) In ~ sau (inv) in ~a (Care are loc) in vazul lumii Si: (inv) publicamente (ivr) publiceshte. 6 sf (Ivr; ie) A da (ceva) in ~a A aduce ceva la cunoshtintza unei colectivitatzi. 7 sn (Reg; ie) A da (pe cineva) in poblic A demasca pe cineva. 8 sn (Spc) Totalitate a persoanelor care asista la un spectacol la o conferintza la o reuniune etc. Si: asistentza (1) auditoriu (12) spectatori. 9 sn (Inv) Populatzie a unei ashezari umane. 10 a La care asista sau ia parte un numar mare de oameni. 11 a (Spc; d. examene concursuri etc.) Care se desfashoara in prezentza unui numar de oameni care pot aprecia. 12 a (D. examene concursuri etc.) Care permite o participare a tuturor celor ce indeplinesc conditziile prevazute. 13 a (Spc) Care se face sau devine cunoscut unei colectivitatzi umane prin publicare. 14 a Care apartzine unei colectivitatzi umane Si: comun (12) general (23) obshtesc. 15 a Care provine de la o colectivitate umana Si: comun (78) general (23) obshtesc. 16 a Privitor la o colectivitate umana Si: comun (34) general (23) obshtesc. 17 a (Is) Opinie (sau ivr opiniune) ~a Parere a colectivitatzii intro anumita chestiune. 18 a (Ias) Colectivitate umana considerata din punctul de vedere al parerii al judecatzii sale intro anumita chestiune. 19 a Care apartzine statului. 20 a Privitor la stat. 21 a Care provine de la stat. 22 a (Inv; is) Drept ~ Subimpartzire a dreptului care trata despre relatziile persoanelor k indivizi particulari cu statul. 23 a (Inv; ias) Relatzii juridice stabilite pe baza acestui drept. 24 a (Inv) Minister ~ Minister. 25 a (Iuz; is) Invatzamant ~ sau instructzie (ori instructziune shcoala) ~a Invatzamant sau shcoala organizate shi controlate de stat. 26 a (Iuz; is) Fortza ~a Politzie. 27 a (Is) Viatza ~a Activitate politicoadministrativa a unui stat. 28 a (Ias) Activitate a cuiva in legatura cu functziile de stat care le ocupa. 29 a (Is) Datorie ~a Suma totala datorata la un moment dat de catre un stat in baza unor imprumuturi interne shi externe. 30 a (Is) Om ~ (sau persoana ~a) Persoana care joaca prin functzia sa un rol important in viatza politica shi sociala a unei tzari. 31 a (D. persoane) Care ocupa o functzie de stat. 32 a Care este pus la dispozitzia tuturor sau a unor anumite categorii de oameni. 33 a (Is) Gradina ~a Parc. 34 a (Inv) Femeie ~a Prostituata. 35 a (Inv) Casa ~a Bordel.

PÚBLIC A publici ce s. n. sg. adj. 1. S. n. sg. Colectivitate mare de oameni; multzime lume; spec. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol la o conferintza etc. ◊ Loc. adj. shi adv. In public = (care are loc) in fatza unui anumit numar de persoane in vazul lumii. ◊ Marele public = Ansamblu de persoane considerate in raport cu participarea la un eveniment cultural social artistic etc. 2. Adj. Care apartzine unei colectivitatzi umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care priveshte pe totzi la care participa totzi. ◊ Opinie publica = parere judecata a colectivitatzii; p. ext. public (1). ♦ Care are loc in prezentza unui mare numar de oameni. 3. Adj. Al statului de stat; care priveshte intregul popor; pus la dispozitzia tuturor. ◊ Viatza publica = viatza politicaadministrativa a unui stat; activitatea cuiva in legatura cu functziile de stat care le ocupa. Gradina publica = parc. Drept public = subimpartzire mai veche a dreptului care se ocupa de relatziile persoanelor cu statul. Fortza publica = politzie. Datorie publica = datorie a statului rezultata din imprumuturi interne shi externe. Invatzamant public sau instructzie shcoala publica = invatzamant sau shcoala organizate shi controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupa o functzie in stat. Din lat. publicus fr. public.

PÚBLIC¹ s. n. 1. Colectivitate mare de oameni; multzime lume. Noi ne propunem prin acest curs a inaugura o noua era shi e de prisos a spune k vom fi impartziali caci avem pe public judecator. MACEDONSKI O. IV 45. Publicul shi posteritatea au mers nu dupa teorii fantastice deshi sprijinite de talent dar au mers dupa cela carele raspundea la conshtiintza intregului neam. RUSSO S. 64. Marele public = masele largi ale populatziei. ◊ Loc. adv. In public = in fatza unor persoane in prezentza oamenilor in vazul lumii. Intotdeauna mia fost cu neputintza sa sarut copiii in public. IBRAILEANU A. 23. 2. Totalitatea persoanelor care asista la un spectacol la o conferintza etc. Numai dupa unsprezece e voie sa intre publicul. REBREANU R. I 269. La inceput actorul uita k nu trebuie sa steie decit cu fatza spre public. NEGRUZZI S. I 343.

PÚBLIC A adj. 1. (Op. privat) Care priveshte tot poporul care apartzine intregii natziuni. ♦ Care poate fi folosit de toata lumea. 2. Care se petrece care are loc in fatza unei adunari de oameni. 3. Care vine de la colectivitate la care participa intreaga colectivitate. ♦ Opinie publica = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; multzime lume. 2. Totalitatea persoanelor care asista la un spectacol la o conferintza etc. [Cf. fr. public it. pubblico lat. publicus].

PÚBLIC A I. adj. 1. care priveshte tot poporul apartzine intregii natziuni. ◊ care poate fi folosit de toata lumea. ◊ (despre persoane) care ocupa o functzie de stat. 2. care are loc in fatza unei adunari de oameni. 3. care vine de la colectivitate la care participa intreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; multzime. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol la o conferintza. (< lat. publicus fr. public)

PÚBLIC¹ n. 1) Numar mare de persoane; lume; multzime. 2) Totalitate a persoanelor care asista la un spectacol sau la o conferintza. * Marele ~ masele largi ale populatziei. In ~ in vazul lumii; in fatza unui numar mare de oameni. /<lat. publicus fr. public

public a. 1. care priveshte pe un popor intreg: interes public; 2. in folosul tuturora: gradina publica; 3. cunoscut de toata lumea: svon public; 4. care se face de fatza cu totzi: vanzare publica. ║ n. 1. poporul in genere: a lingushi gustul publicului; 2. numar mare de persoane reunite: un public ales; in public inaintea tuturora.

1) *públic a adj. (lat. públicus din *populicus *poplicus d. pópulus popor. V. popor). Al poporuluĭ intreg: interes public. Comun p. toata lumea: local public gradina publica. Al statuluĭ: functzionar public. SHtiut de totzĭ: zvon public. Care se face de fatza cu totzĭ orĭ la care are drept’sa asiste totzĭ: vinzare publica shedintza publica. Dreptu public dreptu care studiaza constitutziunea shi drepturile statelor. Ministeru public magistratziĭ care ancheteaza in numele statuluĭ (procuroru). Vĭatza publica vĭatza politica. S. n. Poporu in general maĭ ales partea instruita saŭ de care e vorba: negustoru trebuĭe sa shtie gustu publiculuĭ. Lume oamenĭ oameniĭ dintr’o adunare oarecare: publicu dintr’un teatru dintr’o gradina de la o parada. Marele public tot publicu instruit: a ajunge ilustru in marele public. In public inaintea tuturor in fatza lumiĭ: a vorbi in public. Adv. In mod public publicamente in public: a declara public.

poblic sn vz public

+public (in ~) (desp. public) loc. adj. loc. adv. (prezentare ~ prezentat ~)

públic² (public) s. n.

públic s. n. (sil. blic)

PÚBLIC adj. s. 1. adj. v. general. 2. adj. (livr.) exoteric. (Doctrina ~.) 3. s. v. asistentza. 4. s. sala. (~ul a izbucnit in aplauze.)

PÚBLIC s. v. locuitori populatzie.

PUBLIC adj. s. 1. adj. colectiv comun general obshtesc. (Probleme de interes ~.) 2. adj. (livr.) exoteric. (Doctrina ~.) 3. s. ascultatori (pl.) asistentza auditoriu. (Onorat ~!) 4. s. sala. (~ a izbucnit in aplauze.)

public s. v. LOCUITORI. POPULATZIE.