PUBLIC A publici ce s. n. adj. 1. S. n. sg. Colectivitate mare de oameni; multzime lume; spec. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol la o conferintza etc. ◊ Marele public = ansamblu de persoane considerate in raport cu participarea la un eveniment cultural social artistic etc. ◊ Loc. adj. shi adv. In public = (care are loc) in fatza unui anumit numar de persoane in vazul lumii. 2. Adj. Care apartzine unei colectivitatzi umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care priveshte pe totzi la care participa totzi. ◊ Opinie publica = parere judecata a colectivitatzii; p. ext. public (1). ♦ Care are loc in prezentza unui mare numar de oameni. 3. Adj. Al statului de stat; care priveshte intregul popor; pus la dispozitzia tuturor. ◊ Viatza publica = viatza politicaadministrativa a unui stat; activitatea unei persoane in legatura cu functziile de stat care le ocupa. Gradina publica = parc. Drept public = subimpartzire mai veche a dreptului care se ocupa de relatziile persoanelor cu statul. Fortza publica = politzie. Datorie publica = datorie a statului rezultata din imprumuturi interne shi externe. Invatzamant public sau instructzie shcoala publica = invatzamant sau shcoala organizate shi controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupa o functzie in stat. Din lat. publicus fr. public.