PÚBLIC¹ s. n. 1. Colectivitate mare de oameni; multzime lume. Noi ne propunem prin acest curs a inaugura o noua era shi e de prisos a spune k vom fi impartziali caci avem pe public judecator. MACEDONSKI O. IV 45. Publicul shi posteritatea au mers nu dupa teorii fantastice deshi sprijinite de talent dar au mers dupa cela carele raspundea la conshtiintza intregului neam. RUSSO S. 64. Marele public = masele largi ale populatziei. ◊ Loc. adv. In public = in fatza unor persoane in prezentza oamenilor in vazul lumii. Intotdeauna mia fost cu neputintza sa sarut copiii in public. IBRAILEANU A. 23. 2. Totalitatea persoanelor care asista la un spectacol la o conferintza etc. Numai dupa unsprezece e voie sa intre publicul. REBREANU R. I 269. La inceput actorul uita k nu trebuie sa steie decit cu fatza spre public. NEGRUZZI S. I 343.