OMENÍRE omeniri s. f. Intreaga populatzie a globului totalitatea oamenilor de pe pamint neamul omenesc; umanitatea. Zadarnic timpul trece cun zbor neobosit In sinul omenirii varsind a iernii gheatza. ALECSANDRI P. I 125. Misia istoriei este a ne arata a ne demonstra aceasta transformatzie continua aceasta mishcare progresiva a omenirii. BALCESCU O. II 10. ♦ Multzime mare de oameni; lume public. Ascultau in puterea noptzii framintul atitor omeniri in mers omeniri sleite de un marsh lung. CAMILAR N. II 51. Dadeau tircoale fabricei... k sa vezi cam ce fel de omenire intra acolo. PAS Z. I 292. Omenirea imprejurui scotea tzipete de jale. NEGRUZZI S. II 6.