NÓRMA norme s. f. 1. Regula dispozitzie etc. obligatorie fixata prin lege sau prin uz; ordine recunoscuta k obligatorie sau recomandabila ◊ Norma morala (sau etica) = model sau recomandare privind respectarea principiilor indeplinirea datoriilor shi regulilor morale. Norma juridica = regula de conduita cu caracter general shi impersonal emisa de organele de stat competente a carei aplicare poate fi asigurata prin constrangere. ♦ Totalitatea conditziilor minimale care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a putea obtzine un titlu o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere de reglementare. 3. Cantitate de munca care cineva trebuie sa o presteze intro unitate de timp; (concr.) produs realizat in acest timp. ◊ Norma de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrari in conditzii specifice date. Norma tehnica = norma stabilita prin mijloace shtiintzifice pe baza unor conditzii tehnice date pentru efectuarea unui proces tehnologic. Din fr. norme lat. norma rus. norma.

norma sf [At: ASHEZ. 34/6 / Pl: ~me / E: lat norma fr norme rs норма ger Norm] 1 (Trs; inv) Invatzatura elementara. 2 Regula directiva indrumare etc. fixata prin lege. 3 Ordine fixata prin uz recunoscuta k obligatorie sau recomandabila Si: obicei canon. 4 (Est) Regula a creatziei artistice. 5 (Is) ~ morala sau etica Regula privitoare la modul de comportare a omului in societate la obligatziile sale fatza de ceilaltzi oameni shi fatza de societate. 6 (Is) ~ juridica Regula de conduita cu caracter general shi impersonal emisa de organele de stat competente a carei respectare este asigurata prin constrangere. 7 (Spt) Totalitate a conditziilor care trebuie sa le indeplinesca un sportiv pentru a putea obtzine un titlu o calificare etc. 8 Criteriu de apreciere de reglementare Si: indreptar. 9 (SHis ~ de productzie ~ de munca) Cantitate de lucru sau sarcina de munca ce trebuie sa fie efectuata de cineva intro unitate de timp. 10 (Ccr; ias) Produs realizat intro unitate de timp. 11 (Is) ~ de timp Timp necesar cuiva pentru executarea unei operatzii a unui produs etc. (in conditziile specifice date). 12 (Is) ~ tehnica Norma stabilita prin mijloace shtiintzifice pe baza unor conditzii tehnice date pentru indeplinirea unui proces tehnologic. 13 (Is) ~ de consum Cantitate de material de combustibil etc. necesara pentru efectuarea unui proces de productzie shi care nu trebuie depashita. 14 (Is) ~ de hrana Necesar de substantze nutritive al unui animal pe timp de 24 de ore. 15 Cifra cu care se numeroteaza colile unei tiparituri (shi care se culege pe prima pagina a fiecarei coli de obicei cu un corp de litera mai mic decat restul textului). 16 (Mat) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice shi care generalizeaza proprietatzile valorile absolute ale numerelor shi ale modulului numerelor complexe.

NÓRMA norme s. f. 1. Regula dispozitzie etc. obligatorie fixata prin lege sau prin uz; ordine recunoscuta k obligatorie sau recomandabila. ◊ Norma morala (sau etica) = regula privitoare la modul de comportare a omului in societate la obligatziile sale fatza de ceilaltzi oameni shi fatza de societate. Norma juridica = regula de conduita cu caracter general shi impersonal emisa de organele de stat competente a carei respectare poate fi asigurata prin constrangere. ♦ Totalitatea conditziilor minimale care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a putea obtzine un titlu o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere de reglementare. 3. Cantitate de munca care cineva trebuie sa o presteze intro unitate de timp; (concr.) produs realizat in acest timp. ◊ Norma de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrari in conditzii specifice date. Norma tehnica = norma stabilita prin mijloace shtiintzifice pe baza unor conditzii tehnice date pentru efectuarea unui proces tehnologic. Din fr. norme lat. norma rus. norma.

NÓRMA norme s. f. 1. Regula fixata prin lege sau prin uz ordine recunoscuta k obligatorie. V. rinduiala lege. Uriashele transformari economice shi politice care sau petrecut in tzara noastra au dat nashtere unor raporturi sociale noi care in mod necesar cer norme juridice noi. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 389 5/4. De altfel toate se petreceau in casa asta dupa bataia ceasornicului shi dupa o norma fixata. VLAHUTZA O. A. III 83. 2. Mijloc criteriu de apreciere indreptar. Sa luat k norma jumatatea pretzului de dus shintors. CARAGIALE O. VII 209. 3. Lucrare care trebuie sa o execute cineva intro unitate de timp. Fac zilnic trei norme minerii: Puhoi de lumina shuvoi de caldura! DESHLIU G. 55. Totzi tractorishtii ishi indeplinira normele indicate in grafice. MIHALE O. 407. ◊ Norma de timp = norma care determina cantitatea de timp de munca in cursul careia muncitorul trebuie sa execute o anumita operatzie. Norma tehnica = norma stabilita prin mijloace shtiintzifice pe baza unor conditzii tehnice date pentru indeplinirea unei actziuni. ◊ Expr. A sparge norma v. sparge.

NÓRMA s.f. 1. Regula obligatorie lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regula canon al creatziei artistice. 2. Totalitatea conditziilor minimale care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentzru a se califica a obtzine un titlu. 3. Criteriu mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intro unitate de timp. 5. Numele autorului shi titlul prescurtat al lucrarii imprimate cu litere mici in coltzul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (Mat.) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice shi care generalizeaza proprietatzile valorile absolute ale numerelor shi ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma fr. norme rus. norma].

NÓRMA s. f. 1. regula dispozitzie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea conditziilor minimale care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intro unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maxima de materii prime combustibil energie etc. care poate fi consumata pentru obtzinerea unei unitatzi de produs. 5. numele autorului shi titlul prescurtat al lucrarii imprimate cu litere mici in coltzul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi shi care generalizeaza proprietatzile valorile absolute ale numerelor shi ale modului numerelor complexe. (< fr. norme lat. rus. norma)

NÓRMA ~e f. 1) Suma de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivitatzi k obligatorii. ~ele limbii literare. 2) Criteriu de apreciere. 3) Marime medie admisa pentru ceva; masura stabilita. ~ de productzie. ◊ ~ de consum cantitate de materiale care urmeaza a fi cheltuite pentru obtzinerea unui produs finit. /<fr. norme lat. norma rus. norma

norma f. mod de actziune regula.

* nórma f. pl. e (lat. norma echer rigla model). Regula principiŭ mod de a lucra: opera executata dupa norma. V. indreptar.

nórma s. f. g.d. art. nórmei; pl. nórme

nórma s. f. g.d. art. nórmei; pl. nórme

NÓRMA s. 1. v. dispozitzie. 2. v. directiva. 3. v. canon. 4. v. precept. 5. precept principiu regula randuiala (inv.) pravila tocmeala. (~ de viatza.) 6. v. criteriu.

NORMA s. 1. (JUR.) dispozitzie prescriptzie prevedere (inv. shi reg.) rost (inv.) prescript. (Care sint ~ele in vigoare?) 2. directiva indicatzie instructziune indrumare normativ recomandare (inv.) regulativ. (A respectat toate ~ele primite.) 3. canon lege regula tipic. (O ~ a artei clasice.) 4. invatzatura precept principiu regula (pop.) porunca (inv.) marturie porunceala poruncita. (~ morala.) 5. precept principiu regula rinduiala (inv.) pravila tocmeala. (~ de viatza.) 6. criteriu principiu (rar) semn. (~ de apreciere.)

NÓRMA (RÉGULA) s. f. (cf. lat. norma fr. norme rus. norma): ordine recunoscuta k obligatorie fixata prin uz de care tzin seama vorbitorii unei limbi in folosirea sunetelor a cuvintelor a formelor a constructziilor gramaticale dintro anumita perioada a evolutziei acesteia. Orice limba ishi are n. ei care sunt mai mult sau mai putzin respectate de catre vorbitori. Aspectul literar al oricarei limbi cere o respectare mult mai riguroasa a n. lingvistice decat aspectul ei popular (neliterar). ◊ ~ ortoépica: n. care priveshte pronuntzarea corecta a cuvintelor unei limbi. ◊ ~ ortográfica: n. care priveshte scrierea corecta a cuvintelor unei limbi. ◊ ~ gramaticála: n. care priveshte modificarea corecta a cuvintelor (n. morfologica) sau imbinarea corecta a acestora in propozitzii shi in fraze (n. sintactica). v. shi régula.

NÓRMA (< fr. lat. rus.) s. f. 1. Regula (obligatorie) fixata prin lege sau prin uz. ◊ N. juridica = regula de conduita cu caracter general shi impersonal stabilita de organele competente a carei aplicare poate fi asigurata cu ajutorul constrangerii de stat shi prin intermediul careia relatziile sociale sunt convertite in raporturi juridice. N.j. poate fi imperativa (fie onerativa cand impune savarshirea unei actziuni de ex. obligatzia de a plati impozite fie prohibitiva cand interzice savarshirea unei actziuni de ez. sa nu ucizi) sau dispozitiva (fie permisiva cand ingaduie savarshirea unei actziuni de ex. oricine se poate adresa justitziei fie supletiva cand lasa partzilor contractante libertatea de a alege conduita care o intzeleg sa o convina). 2. Tip sau formula de realizare a valorilor (adevar frumos bine etc.); principiu de conduita. ◊ N. morala = model sau recomandare privind infaptuirea principiilor indeplinirea datoriilor shi regulilor morale shi a caror respectare este impusa individului de opinia publica sau de conshtiintza morala proprie. 3. (SPORT) Totalitatea conditziilor care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica intro competitzie pentru a obtzine un anumit titlu etc. 4. Criteriu de reglementare de apreciere de comensurare; conditzielimita sau totalitate de conditziilimita exprimate de obicei numeric adoptate intrun anumit domeniu pentru a servi la reglementare la apreciere sau la comensurare. ◊ N. de munca = n. care stabileshte cuantumul maxim de munca necesar pentru efectuarea unei lucrari sau indeplinirea unei functzii in anumite conditzii de calificare shi tehnicoorganizatorice date. ◊ N. de timp = n. care exprima timpul necesar pentru efectuarea ratzionala a unei lucrari in anumite conditzii tehnice shi organizatorice la locul de munca de catre un executant individual sau colectiv care are calificarea corespunzatoare. ◊ N. de productzie = n. care stabileshte cantitatea minima de produse sau lucrari care poate fi realizata intro unitate de timp in anumite conditzii tehnice shi de organizare ale locului de munca de catre un executant individual sau colectiv avand calificarea corespunzatoare. ◊ N. de consum = n. care exprima cantitatea maxima dintro materie prima dintrun material etc. considerata a fi necesara pentru producerea unei unitatzi de produs finit sau pentru executarea unei unitatzi de lucrari de prestatzii. ♦ Standard cu obligativitate interna in cadrul unei unitatzi economice (n. interna). 5. (ZOOT.) N. de hrana = necesarul de substantze nutritive al unui animal pe timp de 24 de ore. Este conditzionata de specie rasa varsta greutate stare fiziologica shi nivel de productzie. Se exprima prin unitatzi nutritive calorii grame de proteine etc. 6. (HIDROTEHN.) N. de irigare = cantitatea de apa necesara irigarii unui hectar de teren cultivat. ◊ N. de udare = cantitatea de apa necesara solului in cursul unei udari pentru obtzinerea unei umiditatzi optime. 7. (MAT.) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice shi care generalizeaza proprietatzile valorii absolute a numerelor reale shi ale modulului numerelor complexe.