NÓRMA (RÉGULA) s. f. (cf. lat. norma fr. norme rus. norma): ordine recunoscuta k obligatorie fixata prin uz de care tzin seama vorbitorii unei limbi in folosirea sunetelor a cuvintelor a formelor a constructziilor gramaticale dintro anumita perioada a evolutziei acesteia. Orice limba ishi are n. ei care sunt mai mult sau mai putzin respectate de catre vorbitori. Aspectul literar al oricarei limbi cere o respectare mult mai riguroasa a n. lingvistice decat aspectul ei popular (neliterar). ◊ ~ ortoépica: n. care priveshte pronuntzarea corecta a cuvintelor unei limbi. ◊ ~ ortográfica: n. care priveshte scrierea corecta a cuvintelor unei limbi. ◊ ~ gramaticála: n. care priveshte modificarea corecta a cuvintelor (n. morfologica) sau imbinarea corecta a acestora in propozitzii shi in fraze (n. sintactica). v. shi régula.