NÓRMA norme s. f. 1. Regula dispozitzie etc. obligatorie fixata prin lege sau prin uz; ordine recunoscuta k obligatorie sau recomandabila. ◊ Norma morala (sau etica) = regula privitoare la modul de comportare a omului in societate la obligatziile sale fatza de ceilaltzi oameni shi fatza de societate. Norma juridica = regula de conduita cu caracter general shi impersonal emisa de organele de stat competente a carei respectare poate fi asigurata prin constrangere. ♦ Totalitatea conditziilor minimale care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a putea obtzine un titlu o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere de reglementare. 3. Cantitate de munca care cineva trebuie sa o presteze intro unitate de timp; (concr.) produs realizat in acest timp. ◊ Norma de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrari in conditzii specifice date. Norma tehnica = norma stabilita prin mijloace shtiintzifice pe baza unor conditzii tehnice date pentru efectuarea unui proces tehnologic. Din fr. norme lat. norma rus. norma.