NÓRMA norme s. f. 1. Regula fixata prin lege sau prin uz ordine recunoscuta k obligatorie. V. rinduiala lege. Uriashele transformari economice shi politice care sau petrecut in tzara noastra au dat nashtere unor raporturi sociale noi care in mod necesar cer norme juridice noi. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 389 5/4. De altfel toate se petreceau in casa asta dupa bataia ceasornicului shi dupa o norma fixata. VLAHUTZA O. A. III 83. 2. Mijloc criteriu de apreciere indreptar. Sa luat k norma jumatatea pretzului de dus shintors. CARAGIALE O. VII 209. 3. Lucrare care trebuie sa o execute cineva intro unitate de timp. Fac zilnic trei norme minerii: Puhoi de lumina shuvoi de caldura! DESHLIU G. 55. Totzi tractorishtii ishi indeplinira normele indicate in grafice. MIHALE O. 407. ◊ Norma de timp = norma care determina cantitatea de timp de munca in cursul careia muncitorul trebuie sa execute o anumita operatzie. Norma tehnica = norma stabilita prin mijloace shtiintzifice pe baza unor conditzii tehnice date pentru indeplinirea unei actziuni. ◊ Expr. A sparge norma v. sparge.