nobletze sf [At: AR (1829) 62¹/46 / V: (inv) ~esa / E: fr noblesse it (inv) noblezza] 1 (Asr) Nobilime (1). 2 Calitate de nobil (1) Si: (rar) nobilime (3) (inv) nobilitate (2) Vz boierie. 3 Rang sau titlu de nobil Si: (rar) nobilime (4) (inv) nobilitate (3) Vz boierie. 4 Caracter nobil (11) Si: (inv) nobilitate (4). 5 Atitudine insushire morala superioara. 6 Distinctzie. 7 Elegantza.

NOBLÉTZE s. f. 1. Calitatea de nobil² rangul de nobil². V. aristocratzie. Averea lasatzi shi luxul nebunesc Strabunii ce pe buzetzi mereu se intilnesc Nobletzea orice titluri shi orice vanitate. MACEDONSKI O. I 168. (In forma nobletza) Catirul unui parinte Cu proastele lui cuvinte Nobletza ishi lauda. ALEXANDRESCU M. 291. 2. Clasa nobililor nobilime (1). Un strain nu poate cunoashte care este din nobletze shi care din norod. GOLESCU I. 67. 3. Distinctzie elegantza. (In forma nobletza) Coshbuc e un poet eminamente original... nu numai prin nobletza formei dar shi prin faptul k rasfringe in creatzia lui un alt mediu o alta clasa. GHEREA ST. CR. III 125. Varianta: noblétza s. f.

NOBLÉTZE s.f. 1. Calitate rang de nobil (3). ♦ Situatzie legala (care conferea anumite privilegii) atribuita anumitor persoane sau familii (mai ales in oranduirea feudala) de catre principi regi etc. pentru ai deosebi de ceilaltzi cetatzeni. 2. Caracterul a ceea ce este nobil (1 2); distinctzie elegantza. [Var. nobletza s.f. / cf. fr. noblesse it. nobilezza].

NOBLÉTZE s. f. 1. calitate rang de nobil (II). 2. caracter nobil; generozitate marinimie cavalerism; distinctzie elegantza. (< fr. noblesse)

NOBLÉTZE f. 1) Caracter nobil. ~ sufleteasca. ◊ ~ea obliga se spune pentru a sublinia necesitatea corelatziei dintre pozitzia avansata a cuiva shi comportarea lui. 2) Conditzie de nobil. Titlu de ~. 3) Provenientza nobila. [G.D. nobletzei] /<fr. noblesse

noblesa sf vz nobletze

NOBLÉTZA s.f. v. nobletze.

nobletza f. 1. calitatea prin care cineva e nobil; 2. nobilime; 3. inaltzime morala: nobletza de inima de sentimente.

* noblétza f. pl. ĭ (fr. noblesse d. noble nobil; it. nobilezza shi nobiltà). Calitatea de a fi nobil: nobletzea uneĭ familiĭ titlu de nobletza. Nobilime: toata nobletza Franciĭ. Fig. Frumusetza distinctziune elegantza: nobletza uneĭ figurĭ nobletza de stil. Generozitate marinimie: nobletza de caracter. Cu nobletza cu distinctziune: a refuza cu nobletza. Cu generozitate: a trata cu nobletza. V. evghenie.

noblétze (noble) s. f. art. noblétzea g.d. art. noblétzei

noblétze s. f. (sil. ble) art. noblétzea g.d. art. noblétzei

nobletze

NOBLÉTZE s. 1. (rar) nobilime (inv.) nobilitate (grecism inv.) evghenie. (Ce titlu de ~ are?) 2. v. generozitate.

NOBLÉTZE s. v. aristocratzie nobilime.

NOBLETZE s. 1. (rar) nobilime (inv.) nobilitate (grecism inv.) evghenie. (Ce titlu de ~ are?) 2. generozitate marinimie. (~ sufletului sau.)

nobletze s. v. ARISTOCRATZIE. NOBILIME.

Nobletze ≠ vulgaritate

TITLURI DE NOBLETZE. Subst. Nobil aristocrat castelan senior mare senior boier grof (reg.). Cavaler; baronet; baron; viconte; conte grof (rar) iarl; marchiz; duce hertzog (inv.); printz printzishor (dim.) principe palatin margraf cneaz. Lord lady; milady. Sir. Pair. Maharadjah maharani; rajah. Mandarin. Boier boierash (dim.) boiernash; boier divanit (divanist). Nobilime nobletze (rar) aristocratzie boierime. Titlu de nobletze nobletze nobilitate (inv.) seniorie cavalerie (inv.); baronie marchizat; principat. Boierie caftanie (inv.). Innobilare. Adj. Nobil innobilat nobiliar nobilitar (inv.) aristocrat aristocratic. seniorial boieresc grofesc (reg.); cavaleresc; ducal; princiar. Vb. A innobila a acorda un titlu de nobletze a boieri (inv.) a ridica la rangul de boier a caftani (inv.) a imbraca cu (in) caftan. V. conducator conducator de stat titluri de boieri shi dregatori romani.