NOBILÍME s. f. (In Evul Mediu iar in unele tzari shi in epoca moderna) 1. Categorie sociala privilegiata constituita din posesorii de feude shi de titluri ereditare; aristocratzie nobletze (2). ♦ Nobilii dintro epoca dintro regiune dintro localitate. 2. (Rar) Nobletze (1). Nobil + suf. ime.

nobilime sf [At: MN (1836) 51/24 / Pl: ~mi / E: nobil + ime] 1 Categorie sociala fonnata din varfurile claselor bogate shi cuprinzand in oranduirea feudala pe posesorii de feude shi de titluri ereditare sau in epoca moderna pe foshtii feudali shi pe descendentzii lor care au pastrat unele privilegii de casta Si: aristocratzie boierime (inv) nobilitate (1) nobletze (1) (iti) nobilita¹. 2 Nobili (1) dintro regiune sau dintro localitate. 34 (Rar) Nobletze (23).

NOBILÍME s. f. (In unele tzari shi in epoca moderna) 1. Categorie sociala cuprinzand (in societatea medievala) pe posesorii de feude shi de titluri ereditare sau pe foshtii feudali shi pe descendentzii lor care au pastrat unele privilegii de casta; aristocratzie nobletze (2). ♦ Nobilii dintro epoca dintro regiune dintro localitate. 2. (Rar) Nobletze (1). Nobil + suf. ime.

NOBILÍME s. f. 1. (In orinduirea feudala) Patura sociala formata din virfurile exploatatoare privilegiate ale posesorilor de feude shi de titluri ereditare; (in orinduirea capitalista k ramashitza a feudalismului) patura reactzionara alcatuita din foshtii feudali shi descendentzii lor care au dat mina cu inalta burghezie pastrind intro oarecare masura privilegiile de casta. V. aristocratzie boierime. TZaranii romini shi tzaranii unguri au luptat... impotriva nobilimii maghiare. BOGZA A. I. 124. Contele Adam facea parte din nobilimea veche. VORNIC P. 90. ♦ Grup de nobili dintro regiune dintro localitate. Toata nobilimea era la biserica. NEGRUZZI S. I 53. 2. (Rar) Nobletze (1). Boierii... nu erau o clasa nobiliara k in Europa ei naveau nobilimea feudala de concuista de origina nici dreptul da fi singuri proprietari de pamint. BALCESCU O. II 14.

NOBILÍME s.f. Totalitatea nobililor; boierime. [< nobil + ime].

NOBILÍME s. f. categorie sociala privilegiata din elemente ale clasei dominante care detzine un titlu de nobletze. (< nobil + ime)

NOBILÍME f. (colectiv de la nobil) (in oranduirea feudala shi astazi in unele tzari) 1) Patura sociala privilegiata constand din reprezentantzi cu titluri ereditare. 2) Multzime de nobili. [G.D. nobilimii] /nobil + suf. ~ime

nobilime f. totzi nobilii unui Stat.

* nobilíme f. (d. nobil shi suf. ime). Clasa nobililor boĭerime.

nobilíme s. f. g.d. art. nobilímii

nobilíme s. f. g.d. art. nobilímii

NOBILÍME s. v. nobletze.

NOBILÍME s. 1. aristocratzie (rar) nobletze (inv.) blagorodnicie blagorodnie nobilitate. (~ feudala occidentala.) 2. v. boierime.

NOBILIME s. 1. aristocratzie (rar) nobletze (inv.) blagorodnicie blagorodnie nobilitate. (~ feudala occidentala.) 2. aristocratzie boierime (reg.) boieret (inv.) neamuri (pl.) (grecism inv.) evghenie. (~ din tzarile romane.)

nobilime s. v. NOBLETZE.