NOBILÍME s. f. (In unele tzari shi in epoca moderna) 1. Categorie sociala cuprinzand (in societatea medievala) pe posesorii de feude shi de titluri ereditare sau pe foshtii feudali shi pe descendentzii lor care au pastrat unele privilegii de casta; aristocratzie nobletze (2). ♦ Nobilii dintro epoca dintro regiune dintro localitate. 2. (Rar) Nobletze (1). Nobil + suf. ime.