NOBILÍME s. f. (In Evul Mediu iar in unele tzari shi in epoca moderna) 1. Categorie sociala privilegiata constituita din posesorii de feude shi de titluri ereditare; aristocratzie nobletze (2). ♦ Nobilii dintro epoca dintro regiune dintro localitate. 2. (Rar) Nobletze (1). Nobil + suf. ime.