NOBLÉTZE s.f. 1. Calitate rang de nobil (3). ♦ Situatzie legala (care conferea anumite privilegii) atribuita anumitor persoane sau familii (mai ales in oranduirea feudala) de catre principi regi etc. pentru ai deosebi de ceilaltzi cetatzeni. 2. Caracterul a ceea ce este nobil (1 2); distinctzie elegantza. [Var. nobletza s.f. / cf. fr. noblesse it. nobilezza].