NÓBIL A nobili e adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. Care da dovada de generozitate de cinste de spirit de abnegatzie; capabil de sentimente inalte; generos ales. Om nobil. ♦ Care face cinste care onoreaza care pune intro lumina favorabila pe cineva. O actziune nobila. 2. Distins elegant desavarshit; gratzios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal pretzios v. pretzios. Gaz nobil = nume dat fiecaruia dintre gazele inerte incolore shi inodore care se gasesc in atmosfera in cantitatzi mici. II. S. m. shi f. adj. (Persoana) care face parte din nobilime (1). Din lat. nobilis germ. nobel it. nobile fr. noble.

nobil ~a [At: RIND. JUD. ap. DLR / V: (inv) ~bal nobl sm ~ble a ~blu noabla a / Pl: ~i ~e / E: lat nobilis ger nobel it nobile fr noble] 1 smf Persoana care face parte din nobilime (1) Si: aristocrat patrician (asr) patricin. 2 smf (Spc) Boier. 3 a Care apartzine nobilimii. 4 a Din neam boieresc. 5 a De rang inalt. 6 a De vitza veche. 7 a Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. 8 a (Is) Metal ~ Metal pretzios. 9 a (Is) Gaz ~ Fiecare dintre gazele inerte incolore shi inodore care se gasesc in atmosfera in mici cantitatzi. 10 a Care pune intro lumina foarte favorabila pe cineva Si: deosebit inalt. 11 a Care da dovada de superioritate morala de cinste de spirit de abnegatzie Si: ales generos. 12 a Capabil de sentimente inalte. 13 a (Fig) Distins. 14 a (Fig) Elegant. 15 a (Fig) Desavarshit. 16 a (Spc; fig) Fin. 17 a (Spc; fig) Gratzios. 18 a (D. cai) Cu infatzishare impunatoare Si: splendid superb. 19 a (Pex; d. cai) De rasa.

NÓBIL A nobili e adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. Care da dovada de generozitate de cinste de spirit de abnegatzie; capabil de sentimente inalte; generos ales. Om nobil. ♦ Care face cinste care onoreaza care pune intro lumina favorabila pe cineva. O actziune nobila. 2. Distins elegant desavarshit; gratzios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal pretzios v. pretzios. Gaz nobil = nume dat fiecaruia dintre gazele inerte incolore shi inodore care se gasesc in atmosfera in mici cantitatzi. II. S. m. shi f. adj. (Persoana) care face parte din nobilime (1). Din lat. nobilis germ. nobel it. nobile fr. noble.

NÓBIL² A nobili e s. m. shi f. Persoana facind parte din patura sociala a nobilimii. V. aristocrat boier. Pamintul care stai dta astazi era al unui mare nobil cu mii de slugi. SAHIA U.R.S.S. 101. Fu atunci o disputa intre sacui din care unii voiau sa pastreze in viatza vreo citziva din nobilii prinshi iar altzii cereau k sa se omoare indata «aceshti oameni nesuferitzi shi vrednici de ura». BALCESCU O. II 259. ◊ (Adjectival) Aga? Aga? Bine fie! Rangui nobil shil primesc. ALECSANDRI T. I 139. Varianta: (invechit) nóblu (KOGALNICEANU S. 4 BUDAIDELEANU TZ. 362) s. m.

NÓBIL A adj. 1. Cinstit generos; ales; bun; curajos. ◊ Metal nobil = metal pretzios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte incolore shi inodore care se gasesc in cantitatzi mici in atmosfera k: heliu neon argon kripton. 2. Distins gratzios elegant. 3. s.m. shi f. Care face parte din varfurile privilegiate ale societatzii (mai ales in oranduirea feudala); aristocrat. [< lat. nobilis cf. it. nobile].

NÓBIL A I. adj. 1. cinstit generos marinimos; ales; bun curajos. ♦ metal ~ = metal pretzios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte incolore shi inodore care se gasesc in cantitatzi mici in atmosfera. 2. distins gratzios elegant. II. s. m. f. persoana care face parte din nobilime. (< lat. nobilis germ. nobil it. nobile fr. noble)

NÓBIL¹ ~i m. Persoana care face parte din nobilime. /<lat. nobilis germ. Nobel it. nobile fr. noble

nobil a. 1. care face parte din clasa cea mai inalta a societatzii; 2. fig. care are sentimente alese: o inima nobila. ║ m. cel ce se trage dintr’o familie nobila.

nobal sm vz nobil

nobl sm vz nobil

noble a vz nobil

noblu ~a smf vz nobil

NÓBLU s. m. v. nobil².

nóbil adj. m. s. m. pl. nóbili; adj. f. s. f. nóbila pl. nóbile

nóbil adj. m. s. m. pl. nobili; f. sg. nóbila g.d. art. nóbilei pl. nóbile

NÓBIL adj. s. 1. adj. v. ales. 2. s. aristocrat gentilom patrician senior (rar) magnat. (~ din apusul feudal al Europei.) 3. adj. v. generos. 4. adj. v. pretzios.

NOBIL adj. s. 1. adj. ales aristocrat aristocratic bun distins ilustru inalt mare (inv. shi pop.) marit slavit (inv.) blagorod blagorodnic (grecism inv.) evghenicos evghenis (fam. shi peior.) simandicos. (Apartzine unei familii ~.) 2. s. aristocrat gentilom patrician (rar) magnat. (~ din apusul feudal al Europei.) 3. adj. ales generos marinimos. (Animat de sentimente ~; un suflet ~.) 4. adj. pretzios. (Metal ~.)