NÓBIL A nobili e adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. Care da dovada de generozitate de cinste de spirit de abnegatzie; capabil de sentimente inalte; generos ales. Om nobil. ♦ Care face cinste care onoreaza care pune intro lumina favorabila pe cineva. O actziune nobila. 2. Distins elegant desavarshit; gratzios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal pretzios v. pretzios. Gaz nobil = nume dat fiecaruia dintre gazele inerte incolore shi inodore care se gasesc in atmosfera in mici cantitatzi. II. S. m. shi f. adj. (Persoana) care face parte din nobilime (1). Din lat. nobilis germ. nobel it. nobile fr. noble.