elegantza sf [At: CALENDARIU (1794) 27 / V: (inv) ~tzie sf / Pl: ~tze / E: fr élégance lat elegantia] 1 Distinctzie (in modul de a se imbraca in tzinuta etc.). 2 Bun gust in alegerea imbracamintei (shi in felul de a o purta). 3 Arta de a fi elegant (10) Vz shic. 4 (Rar) Obiect de imbracaminte executat cu gust. 5 Frumusetze armonie distinctzie a croielii a combinatziilor etc. 6 (Adesea precedat de pp „cu”) Atitudine aleasa (in maniere in comportament in mishcari etc.). 7 Subtilitate a gustului (sau a simtzirii) Si: rafinament delicatetze nobletze. 8 Tact. 9 Remarcare prin finetzea supletzea frumusetzea liniei (a formei etc.). 10 Deosebire prin imbinarea placuta a elementelor printro sobrietate plina de gust. 11 Amenajare cu lux. 12 Supletze.

ELEGÁNTZA s. f. Calitatea de a fi elegant. Femeia avea miini mici shi o elegantza naturala in gesturi. BOGZA T. 17. Iarnai aducea aminte de policandrele saloanelor cu parchetul lustruit de splendoarea shi agitatzia balurilor de elegantza rochiilor. VLAHUTZA O. A. 298.

ELEGÁNTZA s.f. Distinctzie gratzie in atitudini in maniere; rafinament gust distinctzie in felul de a se imbraca in croiala hainelor. ♦ Distinctzie in limbaj in stil etc. [Cf. fr. élégance lat. elegantia].

ELEGÁNTZA s. f. distinctzie gratzie in atitudini in maniere; rafinament gust distinctzie in felul de a se imbraca in croiala hainelor. ◊ distinctzie in limbaj in stil. (< fr. élégance lat. elegantia)

ELEGÁNTZA f. 1) Caracter elegant. 2) Modalitate de exprimare caracterizata prin stil distins. 3) Distinctzie in comportare sau in felul de a se imbraca. [G.D. elegantzei] /<fr. élégance lat. elegantia

elegantza f. 1. caracterul celui gratzios shi distins totdeodata; 2. alegere de vorbe shi de constructziuni.

*elegantza f. pl. e (lat. elegantia). Frumusetza nobletza. distinctziune in forma mishcarĭ saŭ vorba: a scrie cu elegantza.

elegantzie sf vz elegantza

!elegantza s. f. g.d. art. elegantzei; pl. elegantze

elegántza s. f. g.d. art. elegántzei

elegántza s. f. g.d. art. elegántzei

ELEGÁNTZA s. 1. v. bungust. 2. v. distinctzie. 3. v. lux.

ELEGANTZA s. 1. distinctzie rafinament bungust (livr. shi fam.) shic. (Imbracat cu ~.) 2. distinctzie finetze rafinament subtilitate. (~ in comportari.) 3. lux somptuozitate. (~ unui interior.)

Elegantza ≠ inelegantza vulgaritate

ARBITER ELEGANTIAE (ELEGANTIARUM) (lat.) arbitru al elegantzei Initzial apelativul scriitorului Caius Petronius celebru shi pentru rafinamentul sau vestimentar. Expresia a inceput sa desemneze ulterior orice persoana care se deosebeshte prin elegantza shi gust rafinat.