NESTRAMUTÁT A nestramutatzi te adj. 1. Care nu se muta sau nu poate fi mutat din loc care ramane nemishcat fix stabil; p. ext. trainic durabil. 2. Fig. (Despre oameni shi actziunile1 lor despre intamplari etc.) Care nu poate fi clintit schimbat; statornic ferm hotarat. Pref. ne + stramutat.

nestramutat ~a a [At: (a. 16501675) GCR I 228/16 / Pl: ~atzi ~e / E: ne + stramutat] 1 (Inv) Care nu se muta. 2 Care nu poate fi mutat schimbat din loc Si: stabil. 3 (Inv; pex) Durabil. 4 (Inv) Inamovibil. 5 (Fig; d. oameni shi actziunile lor intamplari etc.) Care nu poate fi clintit schimbat Si: ferm hotarat statornic.

NESTRAMUTÁT A nestramutatzi te adj. 1. Care nu se clinteshte sau nu poate fi mutat din loc care ramane fix stabil; p. ext. trainic durabil. 2. Fig. (Despre oameni shi actziunile lor despre intamplari etc.) Care nu poate fi clintit schimbat; statornic ferm hotarat. Ne + stramutat.

NESTRAMUTÁT A nestramutatzi te adj. 1. Care nu se clinteshte din loc care ramine fix nemishcat; p. ext. trainic durabil. Voi... monumente deterna admirare Nestramutateatzi stat! BOLINTINEANU O. 186. In zadar vuieshte Cerna shi se bate Dea ei stinci maretze vechi nestramutate. ALECSANDRI P. A. 73. 2. Fig. Ferm constant statornic neschimbat. Te anuntz k hotarirea mea ramine nestramutata. SADOVEANU N. F. 146. Credinciosul shi nestramutatul dtale admirator shi prietin nenea Iancu. CARAGIALE O. VII 268. Credetzi domnule aga k va voi pastra o recunoshtintza nestramutata. KOGALNICEANU S. 236. ♦ (Adverbial) Fix neclintit. Il privea nestramutat pe Miclutz cu umbra aceea de zimbet. DUMITRIU V. L. 24.

NESTRAMUTÁT ~ta (~tzi ~te) (negativ de la stramutat) 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeshte stabilitate fermitate; statornic. ◊ De ~ care nu poate fi stramutat. /ne + stramutat

nestramutat a. nesupus schimbarilor. ║ adv. ce nu se poate schimba.

nestramutát a adj. Care nu s’a stramutat neclintit. Imutabil.

!nestramutát (nestra/nestra) adj. m. pl. nestramutátzi; f. nestramutáta pl. nestramutáte

nestramutát adj. m. (sil. mf. stra) pl. nestramutátzi; f. sg. nestramutáta pl. nestramutáte

NESTRAMUTÁT adj. 1. v. definitiv. 2. v. hotarat. 3. v. fidel.

NESTRAMUTÁT adj. v. durabil rezistent solid trainic.

NESTRAMUTAT adj. 1. definitiv irevocabil. (O hotarire ~.) 2. decis dirz ferm hotarit inflexibil intransigent neabatut neclintit neshovaitor statornic (inv.) nepregetator. (Om ~; caracter ~.) 3. cinstit credincios devotat fidel statornic (livr.) leal loial (reg.) slugarnic (inv.) smerit. (O sotzie ~; un prieten ~.)

nestramutat adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC.