măsurat², ~ă [At: DOSOFTEI, PS. 44/6 / Pl: ~ați, ~e / E: măsura] 1 a Determinat în ceea ce privește dimensiunile, cantitatea, greutatea etc. 2 a Delimitat. 3 a Cuprins între anumite limite reduse Si: limitat. 4-5 a, av Cu măsură. 6-7 a, av Cumpătat. 8-9 a, av Echilibrat. 10-11 a, av Chibzuit. 12-13 a, av (D. pași, umblet) Domol. 14 av (Rar) Treptat.

MĂSURÁT², -Ă, măsurați, -te, adj. 1. Determinat în ceea ce privește dimensiunile, greutatea, cantitatea etc. Iubește nu pe femeie, ci auru-i cîntărit! Pentru dînsul e femeie moșia cea măsurată. HASDEU, R. V. 55. 2. Limitat. Timpul meu e măsurat. C. PETRESCU, V. 146. 3. Moderat, cumpătat, echilibrat, cu măsură. Unu-i răsărit la stat, La cuvinte măsurat Și la cuget luminat. BELDICEANU, P. 102. Gospodăria să-ți fie măsurată, căci la gospodina bună mulți voinici s-adună. NEGRUZZI, S. I 251. ♦ (Adverbial; învechit) Treptat, încetul cu încetul. Trebuie ca cineva să-și deprindă trupul cu ostenelile măsurat. DRĂGHICI, R. 156. ♦ (Despre pași, mers etc.) Cumpănit, regulat. Înspre sară, Simion și Mitrea intrară cu pași măsurați pe poarta deschisă; curtea era plină. SLAVICI, N. I 92. C-un umblet măsurat, La sfîrșit s-ajung d-a dreptul, fără să mă mai abat. ALEXANDRESCU, P. 49. ◊ (Adverbial) Întorcîndu-se de la vinătoare, Iorgovan călca rar și măsurat. SLAVICI, O. I 250.

MĂSURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MĂSURA. 2) Care are dimensiuni sau valori limitate; mărginit. 3) (despre persoane) Care vădește modestie și echilibru în purtare; care nu admite excese; cumpătat. 4) (despre acțiuni) Care nu întrece măsura; cumpătat. /v. a măsura

măsurát, -ă adj. Regulat: pas măsurat. Fig. Circumspect: ton măsurat. Adv. Cu măsură: a vorbi măsurat.

MĂSURÁT adj. 1. v. limitat. 2. v. calculat. 3. v. domol. 4. cumpănit, tacticos. (Cu gesturi ~.)

MĂSURÁT adj. v. reținut, rezervat.

MĂSURAT adj. 1. limitat. (Timpul lui e ~.) 2. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.) 3. domol, încet, lent, lin, liniștit, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~.) 4. cumpănit, tacticos. (Cu gesturi ~.)

măsurat adj. v. REȚINUT. REZERVAT.

MĂSURÁT², -Ă adj. 1. Determinat în ceea ce privește dimensiunile, cantitatea, greutatea etc. ; delimitat. Mi s-au venit funi în părți late, Cu fruntașii în rînd măsurate. DOSOFTEI, PS. 44/6. Zaț măsurat. MOLIN, V. T. 53. Patria lor e măsurată. . . și geometrizată. SADOVEANU, O. IX, 248. ◊ F i g. Nevastă cu pînzătură, Treci Murășul și-mi dă gură ! – Gura mea e măsurată Și pentru altul păstrată.JARNIK-BÎRSEANU, D. 413. 2. Cuprins între anumite limite (reduse) ; limitat. Ți-am spus că mi-e timpul măsurat. C. PETRESCU, C. V. 149. Încep să cînte. . . grăbite, pentru că își știu timpul măsurat. BOGZA, O. 164. 3. Cu măsură, moderat, cumpătat, înfrînat; echilibrat ; chibzuit. Din suma acea așadzată la anul 1804, primim să fie o măsurată scădere (a. 1 814). URICARIUL, I, 187. Fii ceva mai măsurată, pornirea ta să-ți mai calci. BELDIMAN, O. 18/22. Haractiriul elinilor este din natură măsurat. AR (1829), 152¹/40, cf. 234²/22. Așăzarea dilijansurilor. . . va aduce înlesnire ostășeștilor noștri ofițeri a călători cu plată mai măsurată (a. 1 829). DOC. EC. 437. Ceilalți iubiți de tine, la cercarea care au, Rîvna le e măsurată, primejdiei nu se dau. HELIADE, O. I, 426. Folosește-te cu grabă, dar cu măsurată cumpătare de toate prilejiurile. MARCOVICI, D. 12/2. Durerea care îmi pricinuiește, Nu-i cu semne de iubire pacinică și măsurată. CONACHI, P. 82. Gospodăria să-ți fie măsurată, căci la gospodina bună, mulți voinici s-adună. NRGRUZZI, S. I, 251. Unu-i răsărit la stat, La cuvinte măsurat Și la cuget luminat. BELDiCEANU, P. 102. ♦ (Despre pași, umblet) Domol, tacticos. Nu poci păzi cuviința, nici c-un umblet măsurat, La sfîrșit s-ajung d-a dreptul, fără să mă mai abat. ALEXANDRESCU, O. I, 177. Înspre sară, Simion și Mitrea intrară cu pași măsurați pe poarta deschisă. SLAVICI, N. I, 92. Cînd prindeau a se polei vîrfurile trestiilor. . ., bătrînul pleca domol, cu pași măsurați, spre casă. BART, S. M. 61, cf. CAMIL PETRESCU, O. I, 305. Trecea pe uliță cu pași măsurați, ducînd la subțioară un sul de hîrtie. SADOVEANU, E. 125. Porni mai departe cu pașii tot așa de rari, de măsurați și de atenți. V. ROM. septembrie 1960, 53. ◊ (Adverbial) A venit cu clasa a doua la București, părăsindu-și ulițele pe care umbla măsurat, tacticos. TEODOREANU, M. U. 208. ♦ (Adverbial, rar) Treptat. Trebuie cineva să-și deprindă trupul cu ostenelile măsurat. DRĂGHICI, R. 156/20. – Pl.: măsurați, -te. – V. măsura.