tacticos, ~oasă a, av [At: VLAHUȚĂ, R. P. 93 / Pl: ~oși, ~oase / E: ngr τακτικός] 1-2 (Care procedează) cu măsură și socoteală Si: cumpătat. 3-4 (Care face totul) cu mișcări domoale.

TACTICÓS, -OÁSĂ, tacticoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cu măsură și socoteală, cu mișcări cumpănite, domoale. Respectabilii și tacticoșii boieri... din vecinătate. SADOVEANU, la TDRG. Se mișcă încet, în dulce legănare, strămoșeasca horă, joc potolit, tacticos. VLAHUȚĂ, R. P. 74. ◊ (Glumeț) Un berbec cu coarne-ntoarse, Tacticos și prea cuminte, După gît c-un clopot mare Merge singur înainte. IOSIF, V. 98. ◊ (Adverbial) Moș Simion începu a rîde încet, se întoarse și se sui tacticos în podul morii. SADOVEANU, O. I 407. Moș Varsănufie... se mișcă agale, tacticos. GALACTION, O. I 204.

TACTICÓS¹ adv. 1) Cu tact. 2) Cu mișcări domoale. /<ngr. taktikós

TACTICÓS² ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) Care vădește măsură și cumpătare. 2) Care are tact; cu tact; delicat în comportare. /<ngr. taktikós

tacticos a. și adv. regulat: mergea încet și tacticos POP. [Gr. mod.].

tacticós, -oásă adj. (ngr. și vgr. taktikós, regular, d. taktós, regulat, așezat. V. tactic. Cp. cu politicos față de politic). Fam. Rînduit, regular, cu socoteală, nu grăbit: un bătrîn, un mers tacticos. Adv. Mergea tacticos.

tacticós adj. m., pl. tacticóși; f. tacticoásă, pl. tacticoáse

tacticós adj. m., pl. tacticóși; f. sg. tacticóasă, pl. tacticóase

TACTICÓS adj. 1. v. domol. 2. v. măsurat.

TACTICOS adj. 1. domol, încet, lent, lin, liniștit, măsurat, potolit, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~.) 2. cumpănit, măsurat. (Cu gesturi ~.)

Tacticos ≠ netacticos