determinat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: determina] 13 Determinare (12 4).

determinat² ~a [At: HELIADE O. II 159 / Pl: ~atzi ~e / E: determina cf fr déterminé] 1 a Care a fost precizat. 2 a (Pex) Fix. 3 a Justificat. 4 a (D. cuvinte propozitzii sau categorii sintactice) Al carui sens (lexical sau gramatical) este precizat de alt cuvant sau de alta propozitzie. 5 sma (Grm) Elementul regent al unui determinant (3). 6 a (Log; d. notziuni) Care are mai multe note in sine shi mai putzine note sub sine. 7 a Ferm. 8 a (Pex) Indraznetz. 9 a Dedus pe baza anumitor date Si: calculat. 10 a (Inv) Pasionat.

DETERMINÁT A determinatzi te adj. 1. Precizat hotarit stabilit. Bela insa se mindrea k e lucrator ashadar un om cu o profesiune determinata. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 259. ◊ (Mat.) Problema determinata = problema care are un numar limitat de solutzii posibile. 2. (Gram.; despre cuvinte) Precizat printrun raport de determinare.

DETERMINÁT A adj. Care este cauzat de ceva definit. // s.m. Termen al unui raport sintactic care este regentul determinantului. [Cf. fr. détérminé].

DETERMINÁT A I. adj. precizat. ◊ cauzat de ceva. ◊ (despre cuvinte) precizat printrun raport de determinare (3). II. s. n. element lingvistic determinat de un altul. (< fr. déterminé)

DETERMINÁT ~ta (~tzi ~te) shi substantival (despre cuvinte propozitzii) Care este precizat lamurit de alte cuvinte sau grupuri de cuvinte. /v. a determina

*determinát a adj. Fix: ora epoca determinata. Indraznetz hotarit rezolut: soldat determinat.

determinát s. n.

DETERMINÁT adj. 1. v. anumit. 2. definit precizat stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. v. concret.

DETERMINAT adj. 1. anumit cunoscut fixat hotarit precizat rinduit specificat stabilit statornicit. (La o data ~.) 2. definit precizat stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. concret precis. (Ia oferit clteva fapte ~.)

Determinat ≠ nedeterminat

DETERMINÁT A adj. (< determiná < fr. déterminer it. lat. determinare): in sintagmele interjectzie determinata monem determinat subiect determinat shi substantiv determinat (v.).

DETERMINÁT s. m. (< determiná cf. fr. déterminer): termen regent din cadrul unui raport sintactic al carui sens este precizat lamurit sau restrans de catre termenul subordonat. In limba romana substantivul shi verbul sunt in mod obishnuit elemente determinate (regente) primul al adjectivului shi numeralului al doilea al adverbului: gandire profunda zece zile randul al doilea alearga nebuneshte etc. SHi alte partzi de vorbire pot deveni termeni determinatzi (regentzi) intro relatzie binara (cu sau fara elemente ratzionale): bun de glume acesta roshu acela de jos patru galben doi de sus jos din ciresh! hai la drum!

determinat a determinatzi te adj. (pub.) ferm hotarat.^[1]