MORMANT morminte s. n. Groapa sapata in pamant pentru inhumarea celor decedatzi; loc special amenajat unde este inmormantat cineva. ◊ Expr. A duce (pe cineva) la mormant sau a baga (pe cineva) in mormant = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necaji a chinui foarte mult (pe cineva). A intra in mormant = a muri. ♦ Monument funerar; cavou. [Pl. shi: mormanturi] Lat. monumentum.

mormant sn [At: PSALT. HUR 55^v/4 / V: marmant mur~ (Pl: ~e) / Pl: ~minte (irg) ~uri (inv) ~e ~mente (reg) ~mintzi sm / E: ml monumentum] 1 Groapa sapata in pamant pentru inhumarea celor decedatzi Si: (inv) mormantar (1). 2 (Pex) Loc special amenajat unde este inmormantat ceva sau cineva. 3 (Ilav) Nici in ~ Niciodata. 4 (Ilv) A baga (sau a vari a pune a trimite etc. pe cineva) in ~ A omori. 5 (Ial; pex) A necaji a chinui foarte tare pe cineva. 6 (Ie) Ashi sapa singur ~ul Ashi cauza singur nenorociri care i pot aduce moartea. 7 (Ilv) A intra in ~ A muri. 8 (Ie) A duce (pe cineva) la ~ A cauza moartea cuiva. 910 (Ilv) Ashi gasi (undeva) ~ul A muri (intrun anumit loc). 11 (Reg; ie) (A fi) un de om (sau k un ~ naruit) A fi lipsit de valoare netrebnic inutil. 12 (Ie) A fi pe marginea ~ului A fi foarte batran aproape de moarte. 13 (Is) Linishte (sau tacere) de ~ Tacere mormantala. 14 Monument funerar Si: cavou. 15 (Fig) Deces. 16 (Fig) Disparitzie.17 (Reg; lpl) Cimitir. 18 (Reg; pan) Gaura in pamant in care shoarecii sau shobolanii ishi aduna provizii. 19 Mushuroi adunat de prashitori la radacina firelor de porumb.

MORMANT morminte s. n. Groapa sapata in pamant pentru inhumarea celor decedatzi; loc special amenajat unde este inmormantat cineva. ◊ Expr. A duce (pe cineva) in mormant sau a baga (pe cineva) in mormant = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necaji a chinui foarte mult (pe cineva). A intra in mormant = a muri. ♦ Monument funerar; cavou. [Pl. shi: mormanturi] Lat. monumentum.

MORMANT ~ínte n. 1) Loc unde este inmormantat cineva. * A duce pe cineva la ~ (sau a baga pe cineva (de viu) in ~) a) a face k cineva sa moara inainte de vreme; b) a produce cuiva mari neplaceri; a chinui de moarte pe cineva. A sapa cuiva ~antul a face cuiva rau (pe ascuns). A fi cu un picior in ~ (sau a fi pe marginea ~antului) a fi slabit de boala sau de batranetze; a nu mai avea mult de trait. Ashi gasi (undeva) ~antul a muri undeva. Nici in ~ niciodata. Linishte (sau tacere) de ~ linishte perfecta. A intra in ~ a muri. 2) Movila de pamant facuta cu grija deasupra gropii unui mort. /<lat. monumentum

mormant n. 1. monument ridicat in onoarea unui mort chiar in locul unde a fost inmormantat; sfantul Mormant locul unde Isus a fost inmormantat; 2. fig. moarte: a ramanea credincios pana la mormant; 3. loc intunecat shi trist. [Lat. MONUMENTUM monument funerar (vulgar = SEPULCRUM].

murmant sn vz mormant

MORMÍNT morminte shi morminturi s. n. Groapa sapata in pamint pentru inmormintarea celor decedatzi; loc unde este inmormintat cineva. Mame triste pe mormintul Copiilor pun trandafiri. COSHBUC P. II 264. Nu voi mormint bogat Cintare shi flamuri. EMINESCU O. I 221. SHi nimeni nu va plinge pe tristul meu mormint. BOLINTINEANU O. 5. ◊ Expr. A duce (pe cineva) la mormint = a cauza moartea cuiva. Se apropiase de el boala care avea sal duca... la mormint. STANCU U.R.S.S. 72. A baga (pe cineva) in mormint (sau a sapa cuiva mormintul) = a ucide pe cineva; (prin exagerare) a chinui pe cineva. Copilul acesta are sa ne bage in mormint. C. PETRESCU C. V. 229. In patimi tu singur itzi sapi mormintul. CONACHI P. 109. Ashi gasi (undeva) mormintul = a muri intrun anumit loc.

mormínt n. pl. inte shi (maĭ vechĭ) inturĭ (din *monmint [k lat. carmen poezie din *canmen] d. lat. pop. monĭmentum shi molĭmentum cl. monumentum monument shi mormint infl. de mor 1; log. munimentu mormint sic. mulimentu monument). Locu unde e ingropat cineva (indiferent daca are monument orĭ nu). Fig. Loc intunecat shi trist: aceasta camera e un mormint. Moarte loc de peire: acolo shĭa gasit mormintu. Pina la mormint pina la moarte. Sfintu mormint mormintu luĭ Iisus. Pl. m. mormintzĭ in Olt.

mormant s. n. pl. mormínte

mormant s. n. pl. mormínte

mormant s. n. (s. m.) pl. morminte / mormanturi (mormintzi)

mormant minte.

!Sfantul Mormant s. propriu n. art.

Sfantul Mormant s. propriu n.

Sfantul Mormant adj. + s. n.

mormint pl. morminte

MORMANT s. groapa (livr.) sepultura (italienism inv.) tomba.

MORMANT s. v. moarte.

MORMÍNTE s. pl. v. cimitir.

morminte s. pl. v. CIMITIR.

MORMINT s. groapa (livr.) sepultura (italienism inv.) tomba.

mormint s. v. MOARTE.

mormint (mínte) s. n. Groapa cavou. Mr. murminte marmintu megl. murmint. Lat. mŏnŭmentum sau mŏnĭmentum (Densusianu Hlr. 193; Pushcariu 1109; CnadreaDens. 1153; REW 5672; Bonfanti Cah. S. Pushcariu II 125); r prin disimilare sau shi prin incrucishare cu mor cf. sard. morimentu (Atzori 237) prov. morimen. Este cuvint de uz general (ALR I 299) dublet al lui monument s. n. din fr. monument. Der. mormintal adj. (funerar) format dupa monumental adj.; inmorminta (var. rara morminta) vb. (a ingropa); inmormintare s. f. (ingropaciune; Arg. plictiseala).

mormant morminte shi mormanturi s. n. Groapa sapata in pamant pentru inhumarea celor decedatzi; loc special amenajat unde este inmormantat cineva. ◊ Punere in mormant = inmormantare. ◊ Expr. A duce (pe cineva) al mormant sau a baga (pe cineva) in mormant = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a chinui (pe cineva). ◊ A intra in mormant = a muri. ◊ Biserica Sfantului mormant = bisericacetate ridicata pe locul unde a fost rastignit Iisus care cuprinde zeci de biserici shi paraclise shi unde fusese ridicata o biserica (a Invierii) de imparateasa Elena mama lui Constantin cel Mare bis. distrusa de pershi in anul 614 d. Hr. ♦ (Reg.) Cimitir. Lat. monumentum.

tacut k mormantul / k un peshte expr. 1. tacut taciturn rezervat. 2. discret secretos.

team zarit printre morminte expr. (inv. glum.) bautura alcoolica ieftina de provenientza dubioasa.