MORMÍNT morminte shi morminturi s. n. Groapa sapata in pamint pentru inmormintarea celor decedatzi; loc unde este inmormintat cineva. Mame triste pe mormintul Copiilor pun trandafiri. COSHBUC P. II 264. Nu voi mormint bogat Cintare shi flamuri. EMINESCU O. I 221. SHi nimeni nu va plinge pe tristul meu mormint. BOLINTINEANU O. 5. ◊ Expr. A duce (pe cineva) la mormint = a cauza moartea cuiva. Se apropiase de el boala care avea sal duca... la mormint. STANCU U.R.S.S. 72. A baga (pe cineva) in mormint (sau a sapa cuiva mormintul) = a ucide pe cineva; (prin exagerare) a chinui pe cineva. Copilul acesta are sa ne bage in mormint. C. PETRESCU C. V. 229. In patimi tu singur itzi sapi mormintul. CONACHI P. 109. Ashi gasi (undeva) mormintul = a muri intrun anumit loc.