Definitzia cu ID-ul 503327:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mormint (mínte) s. n. Groapa cavou. Mr. murminte marmintu megl. murmint. Lat. mŏnŭmentum sau mŏnĭmentum (Densusianu Hlr. 193; Pushcariu 1109; CnadreaDens. 1153; REW 5672; Bonfanti Cah. S. Pushcariu II 125); r prin disimilare sau shi prin incrucishare cu mor cf. sard. morimentu (Atzori 237) prov. morimen. Este cuvint de uz general (ALR I 299) dublet al lui monument s. n. din fr. monument. Der. mormintal adj. (funerar) format dupa monumental adj.; inmorminta (var. rara morminta) vb. (a ingropa); inmormintare s. f. (ingropaciune; Arg. plictiseala).