cavóu sn [At: DA / Pl: ~ri / E: fr caveau] Construcție funerară într-un cimitir (de obicei pentru o familie) constând într-o încăpere cu mai multe cripte.

CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară constînd dintr-o încăpere, săpată de obicei în pămînt, în care se depun morții. Lîngă zidurile năruite ale cetății se află cavourile... de marmoră, monumentale, tăcute și reci. BOGZA, C. O. 189. Ce frig de beciuri și cavouri... LESNEA D. 23. Tac toți ca mumii în cavou. TOMA, C. V. 304.

CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție (într-un cimitir) constând dintr-o încăpere în care se depun morții. – Fr. caveau.

CAVÓU s.n. Mormânt constând dintr-o încăpere funerară, de obicei făcută sub pământ, în care se depun morții. [< fr. caveau].

CAVÓU s. n. construcție funerară (sub pământ) în care se depun morții. (< fr. caveau)

CAVÓU ~ri n. Construcție (subterană) într-un cimitir sau într-o biserică în care se înmormântează morții; criptă. [Sil. ca-vou] /<fr. caveau

cavou n. consțrucțiune suterană pentru înmormântări (= fr. caveau).

*cavóŭ n., pl. urĭ (fr. caveau, dim. d. cave, pivniță, d. lat. cavus, cav). Boltă, criptă (de înmormîntat morțiĭ uneĭ familiĭ).

cavóu s. n., art. cavóul; pl. cavóuri

cavóu s. n., art. cavóul; pl. cavóuri

CAVÓU s. criptă, (rar) necropolă, (înv.) grobnic, gropniță, mormântar. (~ într-un cimitir; ~ al unei familii.)

CAVOU s. criptă, (rar) necropolă, (înv.) grobnic, gropniță, mormîntar. (~ într-un cimitir; ~ al unei familii.)

cavóu (cavóuri), s. n. – 1. Construcție funerară, criptă. – 2. (Arg.) Pat. Fr. caveau.

cavou, cavouri, s. n. (intl.) arestul poliției.