MORFOLÍ morfolesc vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mesteca un aliment cu gingiile in lipsa dintzilor; a molfai; p. ext. a manca incet cu greutate fara pofta a mesteca alene; a morfologi. ◊ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedeslushit a ingaima a bolborosi. ♦ A invarti intre dintzi a roade un lucru necomestibil. 2. P. anal. A suci shi a rasuci un lucru pe toate partzile; a framanta a mototoli. ♦ Fig. A degrada a intina a terfeli a deteriora a strica. Formatzie onomatopeica.

morfoli [At: CARAGIALE O. I 361 / Pzi: ~lesc shi 3 (rar) ~le / E: fo] 1 vt (D. oameni fara dintzi; c. i. un aliment) A mesteca cu gingiile shi cu limba Si: (nob) a molfai a morfologi (1). 2 vt (Pex) A mesteca incet shi fara pofta Si: a molfai a morfologi (2) a mozoli. 3 vt (Ilv) A ~ vorbele A vorbi nedeslushit Si: a bolborosi a ingaima. 4 vt A invarti ceva intre buze shi dintzi mestecand. 5 vi A mesteca mereu fara a avea nimic in gura. 6 vt (Fig) A invarti pe toate partzile. 7 vt (Rar; fig) A degrada. 8 vt (Rar; fig) A intina.

MORFOLÍ morfolesc vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile in lipsa dintzilor; a molfai; p. ext. a manca incet cu greutate fara pofta a mesteca alene; a morfologi. ◊ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedeslushit a ingaima a bolborosi. ♦ A invarti intre dintzi a roade un lucru necomestibil. 2. P. anal. A suci shi a rasuci un lucru pe toate partzile; a framanta a mototoli. ♦ Fig. A degrada a intina a terfeli a deteriora a strica. Formatzie onomatopeica.

MORFOLÍ morfolesc vb. IV. Tranz. 1. A molfai. Hagiul tremura shi morfoleshte o bucatzica de pine. DELAVRANCEA H. T. 35. 2. A molfai (2). Se spaiminta insa singur de revolta lui shi urma repede morfolindushi vorbele. REBREANU R. I 127. ◊ Fig. Tacu shi ishi morfoli singur gindurile. REBREANU R. I 86. (Refl. pas.) In jurul preshedintelui se morfoleau proceseverbale sumare shi alte lucruri care nu le asculta nimeni. REBREANU R. II 36. 3. A suci shi a rasuci un lucru pe toate partzile; p. ext. a deteriora a ferfenitzi.

A MORFOLÍ ~ésc 1. tranz. 1) A mesteca (in gura) cu saliva incet shi greu fara a mushca cu dintzii; a molfai; a mozoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu (in gura) numai cu gingiile shi cu limba (din cauza lipsei dintzilor); a molfai. 3) (lucruri necomestibile) A invarti intre dintzi; a roade cu dintzii. 4) fig. fam. (lucruri) A face sa se morfoleasca; a mozoli; a mototoli. 5) fig. A umple de murdarie; a manji; a murdari; a terfeli. 2. intranz. fam. A vorbi neclar pronuntzand nedeslushit cuvintele; a molfai. /Onomat.

A SE MORFOLÍ se morfoléshte intranz. fam. (despre lucruri) Ashi pierde forma initziala k urmare a folosirii indelungate; a se mozoli. /Onomat.

morfolì v. 1. a molfai: baba morfolia in gingii un crampeiu de covrig CAR.; 2. a mototoli; 3. fig. a strica: a morfoli arta. [V. molfaì].

morfolésc v. tr. (ruda cu ung. morzsolni a faramitzi a mozoli. V. molfaĭ). Vest. Moscolesc mozolesc rod cu gingiile fiindca n’am dintzĭ. Fig. Stric execut prost nu pricep: morfolesc arta. V. morcĭolesc morminjesc.

morfolí (a ~) (fam.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. morfolésc imperf. 3 sg. morfoleá; conj. prez. 3 sa morfoleásca

morfolí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. morfolésc imperf. 3 sg. morfoleá; conj. prez. 3 sg. shi pl. morfoleásca

MORFOLÍ vb. v. molfai.

MORFOLI vb. a molfai a mozoli (rar) a morfologi (reg.) a folfai a moscoli. (~ prin gura mincarea.)

morfolí (morfolésc morfolít) vb. 1. A balmaji a biigui a mesteca greu. 2. A se minji a se murdari. Var. morcioli morceli (Trans. Banat Olt. a clefai a se ingloda). Creatzie expresiva cf. molfai mozoli. Der. morfoleala s. f. (actziunea de a morfoli; lucru de mintuiala); morfolit s. n. (molfaiala); morminji vb. (Mold. a lucra de mintuiala) prin incrucishare cu minji; morminjeala s. f. (Mold. lucru de mintuiala neterminat). Rut. morféliti care Bogrea Dacor. IV 835 il indica drept sursa a rom. trebuie sa provina de la el. Cf. morinci.