MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinților; a molfăi; p. ext. a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi. ◊ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedeslușit, a îngăima, a bolborosi. ♦ A învârti între dinți, a roade un lucru necomestibil. 2. P. anal. A suci și a răsuci un lucru pe toate părțile; a frământa, a mototoli. ♦ Fig. A degrada, a întina, a terfeli, a deteriora, a strica. – Formație onomatopeică.

morfoli [At: CARAGIALE, O. I, 361 / Pzi: ~lesc și 3 (rar) ~le / E: fo] 1 vt (D. oameni fară dinți; c. i. un aliment) A mesteca cu gingiile și cu limba Si: (nob) a molfăi, a morfologi (1). 2 vt (Pex) A mesteca încet și fără poftă Si: a molfăi, a morfologi (2), a mozoli. 3 vt (Îlv) A ~ vorbele A vorbi nedeslușit Si: a bolborosi, a îngăima. 4 vt A învârti ceva între buze și dinți, mestecând. 5 vi A mesteca mereu, fără a avea nimic în gură. 6 vt (Fig) A învârti pe toate părțile. 7 vt (Rar; fig) A degrada. 8 vt (Rar; fig) A întina.

MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinților; a molfăi; p. ext. a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi. ◊ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedeslușit, a îngăima, a bolborosi. ♦ A învârti între dinți, a roade un lucru necomestibil. 2. P. anal. A suci și a răsuci un lucru pe toate părțile; a frământa, a mototoli. ♦ Fig. A degrada, a întina, a terfeli, a deteriora, a strica. – Formație onomatopeică.

MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. Tranz. 1. A molfăi. Hagiul tremură și morfolește o bucățică de pîne. DELAVRANCEA, H. T. 35. 2. A molfăi (2). Se spăimîntă însă singur de revolta lui și urmă repede, morfolindu-și vorbele. REBREANU, R. I 127. ◊ Fig. Tăcu și își morfoli singur gîndurile. REBREANU, R. I 86. (Refl. pas.) În jurul președintelui se morfoleau procese-verbale sumare și alte lucruri pe care nu le asculta nimeni. REBREANU, R. II 36. 3. A suci și a răsuci un lucru pe toate părțile; p. ext. a deteriora, a ferfeniți.

A MORFOLÍ ~ésc 1. tranz. 1) A mesteca (în gură) cu salivă, încet și greu, fără a mușca cu dinții; a molfăi; a mozoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu (în gură), numai cu gingiile și cu limba (din cauza lipsei dinților); a molfăi. 3) (lucruri necomestibile) A învârti între dinți; a roade cu dinții. 4) fig. fam. (lucruri) A face să se morfolească; a mozoli; a mototoli. 5) fig. A umple de murdărie; a mânji; a murdări; a terfeli. 2. intranz. fam. A vorbi neclar, pronunțând nedeslușit cuvintele; a molfăi. /Onomat.

A SE MORFOLÍ se morfoléște intranz. fam. (despre lucruri) A-și pierde forma inițială ca urmare a folosirii îndelungate; a se mozoli. /Onomat.

morfolì v. 1. a molfăi: baba morfolia în gingii un crâmpeiu de covrig CAR.; 2. a mototoli; 3. fig. a strica: a morfoli arta. [V. molfăì].

morfolésc v. tr. (rudă cu ung. morzsolni, a fărămiți, a mozoli. V. molfăĭ). Vest. Moscolesc, mozolesc, rod cu gingiile, fiind-că n’am dințĭ. Fig. Stric, execut prost, nu pricep: morfolesc arta. V. morcĭolesc, mormînjesc.

morfolí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morfolésc, imperf. 3 sg. morfoleá; conj. prez. 3 să morfoleáscă

morfolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morfolésc, imperf. 3 sg. morfoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. morfoleáscă

MORFOLÍ vb. v. molfăi.

MORFOLI vb. a molfăi, a mozoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (~ prin gură mîncarea.)

morfolí (morfolésc, morfolít), vb. – 1. A bălmăji, a bîigui, a mesteca greu. – 2. A se mînji, a se murdări. – Var. morcioli, morceli (Trans., Banat, Olt., a clefăi, a se îngloda). Creație expresivă, cf. molfăi, mozoli. – Der. morfoleală, s. f. (acțiunea de a morfoli; lucru de mîntuială); morfolit, s. n. (molfăială); mormînji, vb. (Mold., a lucra de mîntuială), prin încrucișare cu mînji; mormînjeală, s. f. (Mold., lucru de mîntuială, neterminat). Rut. morféliti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 835, îl indica drept sursă a rom., trebuie să provină de la el. – Cf. morînci.