MORFOLÍ morfolesc vb. IV. Tranz. 1. A molfai. Hagiul tremura shi morfoleshte o bucatzica de pine. DELAVRANCEA H. T. 35. 2. A molfai (2). Se spaiminta insa singur de revolta lui shi urma repede morfolindushi vorbele. REBREANU R. I 127. ◊ Fig. Tacu shi ishi morfoli singur gindurile. REBREANU R. I 86. (Refl. pas.) In jurul preshedintelui se morfoleau proceseverbale sumare shi alte lucruri care nu le asculta nimeni. REBREANU R. II 36. 3. A suci shi a rasuci un lucru pe toate partzile; p. ext. a deteriora a ferfenitzi.