MOLẤU, -ẤIE, molâi, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. [Pl. și: (f.) molâie] – Moale + suf. -âu.

molâu, ~âie [At: IST. AM. 60^v/17 / V: (reg) ~lău, ~lâi, ~liu / Pl: ~âi, ~âie / E: moale¹ + -âu] 1 a (Îvr) Moale¹ (1). 2 a Lipsit de rezistență Si: slab, șubred. 3-4 a, av (D. ființe și mișcările lor) (Care este) fără forță, fără vlagă Si: încet, leneș, molatic, (reg) molan¹ (1), molălău, molcan, molofan. 5-6 a, av (Care este) lipsit de energie, de voință, de combativitate Si: bleg, indolent, leneș, moale¹, (reg) molând, moloi (1), molticos. 7-8 sm, a (Persoană) care arată, trădează lipsă de energie, indolență. 9 sm (Iht; reg; îf molâi; pbl) Molan¹ (2) (Nemachilus barbatulus). 10 sfp (Art.) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

molâu a vz mototol

MOLẤU, -ẤIE, molâi, -âie, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. – Moale + suf. -âu.

MOLÂU ~ie (~i) și substantival 1) Care este lipsit de vigoare și energie; molatic. 2) fig. Care este lipsit de voință. /moale + suf. ~âu

molău², ~ăie a vz molâu

molâi, ~âie a, sm vz molâu

moliu², ~ie a vz molâu

MOLÎ́U, -Î́IE, molîi, adj. 1. Lipsit de energie, fără vlagă, slăbănog; apatic. Uf, ce văr molîu mai am! C. PETRESCU, Î. I 6. 2. Încet, domol, molatic. E tristă și la vedere apa lui lată, molîie. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ (Adverbial) Murmurînd o doină trist, molîu. BENIUC, V. 9. 3. (Rar) Searbăd, plicticos, monoton. Scrieri dulcegi, molîi, otova. La TDRG.

molắŭ adj. m. (d. moale). Vest. Fam. Bleg, moleșit: om molăŭ. – În est molîŭ, -îĭe (ca lăliŭ): femeĭe molîĭe, femeĭ molîĭ. V. moloman.

molî́ŭ, -î́ĭe, V. molăŭ.

!molấu adj. m., f. molấie; pl. m. și f. molấi

molâu adj. m., pl. molâi; f. sg. molâie, pl. molâie/molâi

molîu, f. molîie

MOLÂU adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.

MOLÂU s. v. grindel, molan.

Molâu ≠ ager, agil, energic, iute, viguros, sprinten, sprințar, vioi

MOLÎU adj. 1. bleg, indolent, lălîu, moale, molatic, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (O persoană ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molatic, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Mișcări ~; om ~ în mișcări.)

molîu s. v. GRINDEL. MOLAN.

molấu, molâie, adj. – Bleg, fără vlagă; molatic, greoi. – Din moale + suf. -âu (Scriban, DEX, MDA).

molâu, molâie, molâi s. m., s. f., adj. 1. (om) lipsit de personalitate 2. (om) încet, lipsit de energie, neîndemânatic