MIREÁSMA miresme s. f. 1. Miros placut shi puternic raspandit mai ales de plante shi flori; parfum aroma. 2. (La pl.) Uleiuri sau substantze aromatice folosite pentru ungerea trupului pentru parfumarea aerului etc.; balsam. Din sl. mirizma.

mireasma sf [At: MOXA ap. GCR I 57/83 / V: ~azma (Pl: ~azme) (inv) ~ezma mirizma / Pl: ~esme / E: slv моуризма] 1 Miros foarte placut raspandit mai ales de flori Si: aroma parfum (rar) balsam. 2 (Mpl) Uleiuri sau substantze aromatice pentru ungerea trupului sau a unei partzi a lui pentru ardere in scopul parfumarii aerului etc. Si: balsam (inv) mirodie (1).

MIREÁSMA miresme s. f. 1. Miros placut shi puternic raspandit mai ales de plante shi flori; parfum aroma. 2. (La pl.) Uleiuri sau substantze aromatice placut mirositoare cu care se unge corpul se parfumeaza in casa etc.; balsam. Din sl. mirizma.

MIREÁSMA miresme s. f. 1. Miros placut shi puternic raspindit mai ales de plante shi de flori; parfum aroma. Copacii infloresc in aer Plutesc miresmembatatoare. VLAHUTZA O. A. 66. Busuioc shi mintuscata Implu casantunecoasa deo mireasma piparata. EMINESCU O. I 84. 2. (La pl.) Substantze aromatice cu care se parfumeaza in casa. V. balsam. Miresmele care au ars in vase largi trec risipite. GALACTION O. I 341. Ar cladi cu miresme cu smirna shi cu tamiie altarul vinatorilor. ODOBESCU S. III 54. Indata alergara surorile ei afumindo cu felurimi de miresme k sashi vie in simtziri. GORJAN II. I 98. ◊ Ulei mirositor cu care se unge corpul; balsam. Lau scaldat shi lau uns cu miresme. SADOVEANU D. P. 25.

MIREÁSMA mirésme f. Miros placut patrunzator; parfum; aroma. /<sl. mirizma

mireasma f. 1. miros placut aroma: cei trei crai dela rasarit adusera aur shi scumpe miresme; 2. (poetic) parfum: albinele umplu aerul varatic de mireasma shi racoare EM. [Gr. mod. MYRISMA].

mireazma sf vz mireasma

mirizma sf vz mireasma

mireázma n. pl. ezme (ngr. [shi vgr.] myrisma de unde shi vsl. mirizma. V. mir 2 shi miros). Parfum miros placut aroma mirozna. Substantza aromatica. Vechĭ shi ézma shi ízma.

mireásma s. f. g.d. art. mirésmei; pl. mirésme

mireásma s. f. g.d. art. mirésmei; pl. mirésme

mireasma

mireasma me.

MIREÁSMA s. 1. aroma balsam parfum (astazi rar) boare (rar) mirodenie (reg.) shmag (Mold. shi Bucov.) mirozna (inv.) odor olm. (Din gradina venea o ~ ametzitoare de flori.) 2. v. balsam.

MIREASMA s. 1. aroma balsam parfum (astazi rar) boare (rar) mirodenie (reg.) shmag (Mold. shi Bucov.) mirozna (inv.) odor olm. (Din gradina venea o ~ ametzitoare de flori.) 2. balsam (inv.) mirodie. (A cumparat ~e scumpe.)

Mireasma ≠ miasma

mireásma (mirésme) s. f. 1. Parfum miros bun. 2. Aroma substantza aromatica. Var. (inv.) mirizma. Mr. anurisma megl. mirizma. Ngr. μύρισμα in parte prin intermediul sl. mirizma. Der. mirozna (var. miroasna) s. f. (Mold. parfum) incrucishare a lui mireasma cu miros; miresmi (var. inmiresmi inmiresma) vb. (a parfuma). Cf. mir miros.