MIREÁSMA miresme s. f. 1. Miros placut shi puternic raspindit mai ales de plante shi de flori; parfum aroma. Copacii infloresc in aer Plutesc miresmembatatoare. VLAHUTZA O. A. 66. Busuioc shi mintuscata Implu casantunecoasa deo mireasma piparata. EMINESCU O. I 84. 2. (La pl.) Substantze aromatice cu care se parfumeaza in casa. V. balsam. Miresmele care au ars in vase largi trec risipite. GALACTION O. I 341. Ar cladi cu miresme cu smirna shi cu tamiie altarul vinatorilor. ODOBESCU S. III 54. Indata alergara surorile ei afumindo cu felurimi de miresme k sashi vie in simtziri. GORJAN II. I 98. ◊ Ulei mirositor cu care se unge corpul; balsam. Lau scaldat shi lau uns cu miresme. SADOVEANU D. P. 25.