optziuni
  • info

17 definitzii pentru miasma

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MIÁSMA miasme s. f. Emanatzie rau mirositoare; duhoare putoare exalatzie. [Pr.: mias] Din fr. miasme.

MIÁSMA miasme s. f. Emanatzie rau mirositoare; duhoare putoare exalatzie. [Pr.: mias] Din fr. miasme.

miasma sf [At: POV. HOL. 52/12 / V: (rar) miasm sn miazma / P: mias~ / Pl: ~me / E: fr miasme] 1 (Mpl) Emanatzie rau mirositoare Si: duhoare exalatzie putoare. 2 (Iuz) Microorganism provenit mai ales din descompunerea substantzelor animale sau vegetale din baltzi. 3 Agent al unor boli infectzioase. 4 Boala cauzata de agentzi patogeni.

MIÁSMA miasme s. f. Emanatzie rau mirositoare provenita din descompunerea corpurilor organice; putoare duhoare. Putreziciunile baltzii imprashtiau in aerul noptzii miasme intzepatoare. SADOVEANU O. VI 12. ♦ Miros rau. Rasuflarea vintului venea insa arzatoare tirind miasmele gazelor de benzina. C. PETRESCU A. 362. Pronuntzat: mias.

MIÁSMA s.f. Emanatzie nesanatoasa miros urat provenit din materii organice in descompunere; duhoare. [Pron. mias. / < fr. miasme cf. gr. miasma murdarie pata].

MIÁSMA s. f. emanatzie urat mirositoare; duhoare. (< fr. miasme gr. miasma)

MIÁSMA ~e f. livr. Miros neplacut; emanatzie rau mirositoare; duhoare; putoare. [Sil. mias] /<fr. miasme

miasma f. 1. emanatziune contagioasa; 2. exalatziune de putrezime.

miasm sn vz miasma

miazma sf vz miasma

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

miásma (mias) s. f. g.d. art. miásmei; pl. miásme

miásma s. f. (sil. mias) g.d. art. miásmei; pl. miásme

miasma (ia)

miasma me.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MIÁSMA s. v. putoare.

MIASMA s. duhoare infectzie imputziciune putoare (livr.) fetiditate (inv.) duh smreduire. (Simtzea o ~ insuportabila.)

Miasma ≠ aroma balsam

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

miásma (miásme) s. f. Duhoare. Fr. miasme. Der. miasmatic adj. din fr. miasmatique; inmiasma vb. (a raspindi mirosuri urite).

Intrare: miasma
  • silabatzie: mias-ma info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miasma
  • miasma
plural
  • miasme
  • miasmele
genitiv-dativ singular
  • miasme
  • miasmei
plural
  • miasme
  • miasmelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

miasma, miasmesubstantiv feminin

  • 1. Emanatzie rau mirositoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: duhoare exalatzie putoare antonime: aroma balsam
    • format_quote Putreziciunile baltzii imprashtiau in aerul noptzii miasme intzepatoare. SADOVEANU O. VI 12. DLRLC
    • format_quote Rasuflarea vintului venea insa arzatoare tirind miasmele gazelor de benzina. C. PETRESCU A. 362. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.