PARFÚM parfumuri s. n. 1. Miros placut; mireasma (de flori). ♦ Miros imbietor apetisant raspandit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros placut obtzinut prin amestecarea unor substantze aromatice (vegetale) sau pe cale sintetica; p. ext. produsul impreuna cu ambalajul lui; (la pl.) feluri sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Nota caracteristica atmosfera specifica. [Var.: (inv.) profúm s. n.] Din fr. parfum.

parfum sn [At: AR (1829) 176¹/37 / V: (inv) prof~ / Pl: ~uri (rar) ~e / E: fr parfum it profumo] 1 Miros placut shi de obicei patrunzator emanat mai ales de flori Si: mireasma. 2 Miros imbietor apetisant raspandit de produsele comestibile Si: aroma. 3 (Rar) Miros. 4 Substantza aromatica. 5 (Spc) Produs lichid cu miros placut obtzinut prin amestecarea unor substantze odorante naturale de origine vegetala sau animala ori sintetice. 6 (Pex) Parfum (5) impreuna cu ambalajul lui. 7 (Lpl) Sorturi de parfum (5). 8 (Fig) Nota specifica. 9 (Fig) Atmosfera caracteristica. 10 (Bot; reg) Petunie (Petunia hybrida).

PARFÚM parfumuri s. n. 1. (Adesea fig.) Miros placut; mireasma. ♦ Miros imbietor apetisant raspandit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros placut obtzinut prin amestecarea unor substantze aromatice (vegetale) sau pe cale sintetica; p. ext. produsul impreuna cu ambalajul lui; (la pl.) feluri sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Nota caracteristica atmosfera specifica. [Var.: (inv.) profúm s. n.] Din fr. parfum.

PARFÚM parfumuri s. n. 1. Miros placut mireasma. In jur parfum de lut shi izma grasa. DRAGOMIR P. 52. In desishuri albeshte floareapashtilor shi un parfum ushor vine pe adierea amurgului. SADOVEANU O. VI 399. Parfumul imbatator al florilor se inaltza in vazduh. ALECSANDRI O. P. 86. 2. Produs industrial cu miros placut obtzinut prin amestecarea unor substantze aromatice de origine vegetala mai rar animala sau pe cale sintetica. Pe metalice tripiede ard parfumuri arapeshti. MACEDONSKI O. I 104. 3. Aroma miros imbietor savuros. Acum sa zic doua vorbe astor piftii... Ce miros ce parfum! ALECSANDRI T. I 394. 4. Fig. Nota caracteristica specifica. Bucata are un parfum destul de caracteristic. CARAGIALE O. VII 92. Pl. shi: parfume (MACEDONSKI O. I 139). Varianta: (invechit) profúm (MACEDONSKI O. I 246 ODOBESCU S. III 83) s. n.

PARFÚM s.n. 1. Miros placut; mireasma (de flori de substantze etc.); aroma. 2. Preparat industrial cu miros placut obtzinut prin amestecarea unor substantze extrase din flori sau pe cale sintetica. [Pl. muri. / cf. fr. parfum].

PARFÚM s. n. 1. miros placut; mireasma; aroma. 2. preparat industrial cu miros placut prin amestecarea unor substantze din flori sau pe cale sintetica. 3. (fig.) nota specifica atmosfera caracteristica. (< fr. parfum)

PARFÚM ~uri n. 1) Miros placut patrunzator; mireasma; aroma. 2) Produs (lichid) placut mirositor preparat din substantze aromatice. 3) fig. Nuantza deosebita specifica. ~ul operelor scriitorilor contemporani. /<fr. parfum germ. Parfum

parfum n. 1. miros placut; 2. ceeace exala un miros placut.

*parfúm n. pl. urĭ (fr. parfum it. profúmo sp. perfume). Lichid de un miros foarte placut facut pin industrie. Aroma mireazma mirozna. Fig. Lucru care inspira placere care aduce aminte lucrurĭ placute: un parfum de fericire de vechime. Aŭ zis uniĭ poetzĭ shi profum (dupa it.).

profum sn vz parfum

profum n. parfum (BOL.).

*profúm V. parfum.

parfúm s. n. pl. parfúmuri

parfúm s. n. pl. parfúmuri

PARFÚM s. v. mireasma.

PARFÚM s. v. petunie.

PARFUM s. aroma balsam mireasma (astazi rar) boare (rar) mirodenie (reg.) shmag (Mold. shi Bucov.) mirozna (inv.) odor olm. (~ul florilor.)

parfum s. v. PETUNIE.

Parfum ≠ miasma

parfum adj. invar. foarte bun de calitate superioara.