MIRODÉNIE mirodenii s. f. 1. Nume dat partzilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mancarurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substantza aromatica alimentara; mirodie. 2. Mireasma aroma parfum. 3. Numele a doua plante din familia cruciferelor cu flori placut mirositoare: a) planta cu flori galbeneverzui care creshte la marginea padurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasa. [Pr.: nie] Mirodie + suf. enie.

mirodenie sf [At: N. TEST. (1648) 309^r/28 / P: ~nie / Pl: ~i / E: mirodie + enie] 1 (Mpl) Substantze aromatice care raspandesc un miros puternic shi placut Si: aromate (inv) mirositura. 2 (Pex) Miros placut Si: parfum aroma mireasma. 3 (Lpl) Plante exotice folosite pentru a da alimentelor aroma sau gust deosebit Si: mirodii (3). 4 (Pex; lpl; rar) Ingrediente. 5 (Pex; Ban) Zarzavat aromat de la care se consuma frunzele Si: verdeatza mirodie (4). 6 Planta din familia cruciferelor cu flori galbeneverzui placut mirositoare care creshte la marginea padurilor Si: floareanoptzii (Hesperis tristis). 7 (Bot; reg) Nopticoasa (Hesperis matronalis).

MIRODÉNIE mirodenii s. f. 1. Nume dat partzilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mancarurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substantza aromatica alimentara. 2. Mireasma aroma parfum. 3. Numele a doua plante din familia cruciferelor cu flori placut mirositoare: a) planta cu flori galbeneverzui care creshte la marginea padurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasa. [Pr.: nie] Mirodie + suf. enie.

MIRODÉNIE mirodenii s. f. 1. (Mai ales la pl.) Frunza coaja floarea unor plante (de obicei exotice) folosite pentru a da mincarilor un gust picant sau aromat. Tot tumultul planetei cu porturi shi hamali... cu minusculi arbushti de mirodenii. C. PETRESCU C. V. 119. Nu sa invrednicit... sa guste rachiu calugaresc cu mirodenii. HOGASH M. N. 163. In mijloc sta ashezata o masa cu shapte talere de aur greu cu mincaruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE P. 141. 2. Miros placut mireasma parfum aroma. Curind incepura curcile a sfirii deasupra jarului shi a raspindi o mirodenie care nu se mai afla. SADOVEANU O. VI 44. Cer un ceai fierbinte de cinci parale cu mirodenie de cuishoare. BOTEZ SHC. 52. ♦ (Invechit mai ales la pl.) Ulei aromat intrebuintzat la ungerea trupului. SHipushoarele cu mirodenii shi celelalte maruntzushuri cumparate de mine. SEVASTOS N. 220. 3. Planta erbacee din familia cruciferelor cu flori galbeneverzui care raspindesc noaptea un miros placut (Hesperis tristis). Pronuntzat: nie.

MIRODÉNIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunza coaja floare fruct) care se foloseshte in cantitatzi mici in alimente dandule gust shi miros placut; condiment. 2) Substantza aromatica care se pune in mancare pentru a trezi pofta de mancare. 3) Planta erbacee cu tulpina erecta cu flori galbeneverzui placut mirositoare. 4) Planta erbacee cu tulpina erecta cu frunze dintzate alungite cultivata pentru florile ei placut mirositoare; nopticoasa. /mirodie + suf. ~enie

mirodenie f. 1. aroma; 2. Bot. nopticoasa. [SHi mirodie (FIL.) = gr. mod. MYRODIA].

mirodénie (nie) s. f. art. mirodénia (nia) g.d. art. mirodéniei; pl. mirodénii art. mirodéniile (nii)

mirodénie s. f. (sil. nie) art. mirodénia (sil. nia) g.d. art. mirodéniei; pl. mirodénii art. mirodéniile (sil. nii)

MIRODÉNIE s. 1. (mai ales la pl.) v. condiment. 2. (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floareanoptzii.

MIRODÉNIE s. v. aroma balsam mireasma nopticoasa parfum.

MIRODENIE s. 1. (mai ales la pl.) aromat condiment ingredient (pop.) dres (inv.) bacanii (pl.) miroase (pl.) mirodie mirositura spitzerie. (Vanilia piperul sint ~.) 2. (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floareanoptzii.

mirodenie s. v. AROMA. BALSAM. MIREASMA. NOPTICOASA. PARFUM.

MIRODÉNIE s.f. Condiment in special exotic de natura vegetala deosebit de aromat sau picant adesea foarte rar shi scump sub forma de frunze coji flori fructe radacini proaspete sau uscate (scortzishoara lemndulce ienibahar baton de vanilie radacina de ghimber shofran etc.); prin ext. orice condiment sau substantza puternic mirositoare.