MIRODÉNIE mirodenii s. f. 1. (Mai ales la pl.) Frunza coaja floarea unor plante (de obicei exotice) folosite pentru a da mincarilor un gust picant sau aromat. Tot tumultul planetei cu porturi shi hamali... cu minusculi arbushti de mirodenii. C. PETRESCU C. V. 119. Nu sa invrednicit... sa guste rachiu calugaresc cu mirodenii. HOGASH M. N. 163. In mijloc sta ashezata o masa cu shapte talere de aur greu cu mincaruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE P. 141. 2. Miros placut mireasma parfum aroma. Curind incepura curcile a sfirii deasupra jarului shi a raspindi o mirodenie care nu se mai afla. SADOVEANU O. VI 44. Cer un ceai fierbinte de cinci parale cu mirodenie de cuishoare. BOTEZ SHC. 52. ♦ (Invechit mai ales la pl.) Ulei aromat intrebuintzat la ungerea trupului. SHipushoarele cu mirodenii shi celelalte maruntzushuri cumparate de mine. SEVASTOS N. 220. 3. Planta erbacee din familia cruciferelor cu flori galbeneverzui care raspindesc noaptea un miros placut (Hesperis tristis). Pronuntzat: nie.