PARFÚM parfumuri s. n. 1. Miros placut mireasma. In jur parfum de lut shi izma grasa. DRAGOMIR P. 52. In desishuri albeshte floareapashtilor shi un parfum ushor vine pe adierea amurgului. SADOVEANU O. VI 399. Parfumul imbatator al florilor se inaltza in vazduh. ALECSANDRI O. P. 86. 2. Produs industrial cu miros placut obtzinut prin amestecarea unor substantze aromatice de origine vegetala mai rar animala sau pe cale sintetica. Pe metalice tripiede ard parfumuri arapeshti. MACEDONSKI O. I 104. 3. Aroma miros imbietor savuros. Acum sa zic doua vorbe astor piftii... Ce miros ce parfum! ALECSANDRI T. I 394. 4. Fig. Nota caracteristica specifica. Bucata are un parfum destul de caracteristic. CARAGIALE O. VII 92. Pl. shi: parfume (MACEDONSKI O. I 139). Varianta: (invechit) profúm (MACEDONSKI O. I 246 ODOBESCU S. III 83) s. n.