optziuni
  • info

14 definitzii pentru odor (miros)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ODÓR2 odoruri s. n. (Inv.) Miros mireasma parfum. [Var.: odoáre s. f.] Din lat. odor it. odore fr. odeur.

odor2 sn [At: TEODOREVICI M. 36/2 / V: (reg) ~oare sf / Pl: ~uri / E: lat odor oris it odore fr odeur] (Inv) 12 Miros (incantator).

ODÓR2 odoruri s. n. (Inv.) Miros mireasma parfum. [Var.: odoáre s. f.] Din lat. odor it. odore fr. odeur.

ODÓR1 s. n. (Latinism invechit) Miros mireasma. Busuiocul Dulceleodor raspindind. COSHBUC AE. 28.

ODÓR2 ~uri m. inv. Miros placut; parfum; mireasma; aroma. /<lat. odor it. odore fr. odeur

ODOÁRE s. f. v. odor2.

odoare sf vz odor2

ODOÁRE s. f. miros. (< fr. odeur)

*odoáre f. pl. orĭ (lat. odor odóris). Rar. Miros.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

odór2 (miros) (inv.) s. n. pl. odóruri

odór (miros) s. n. pl. odóruri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ODÓR s. v. aroma balsam mireasma miros parfum.

odor s. v. AROMA. BALSAM. CURTE. MIREASMA. MIROS. OGRADA. PARFUM.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

odór odoare odoara s.n. 1. Lucru de pretz: „SHepte cara de odoara” (Barlea 1924: 35). 2. Zestrea fetelor compusa de obicei din haine shi panzaturi (odoarele se tzin pa ruda): „Care horilca nu bea / Multe bunuri poateavea / SHi odoara multear fa” (Papahagi 1925: 194). 3. Curte ocol ograda cu sensul de iosag acaret (Antologie 1980; Memoria 2001). 4. Copil („nepretzuit k o comoara”): „Mama ingrijorata de viatza odorului sau...” (A. Radu cf. Memoria 2004bis: 1.241). Din srb. odor(a) „prada de razboi; veshminte armura” (Scriban SHaineanu; Miklosich Cihac cf. DER; DEX MDA).

Intrare: odor (miros)
odor1 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odor
  • odorul
  • odoru‑
plural
  • odoruri
  • odorurile
genitiv-dativ singular
  • odor
  • odorului
plural
  • odoruri
  • odorurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F127)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odoare
  • odoarea
plural
  • odoruri
  • odorurile
genitiv-dativ singular
  • odori
  • odoarei
plural
  • odoruri
  • odorurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

odor, odorurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.