MEZELÍC s. n. v. mizilic.

mezelic sn [At: IST. AM. 30719 / V: (reg) ~chi ~lac mizil~ / Pl: ~uri (reg) ~e / E: tc mezelik] 1 (Mpl) Gustare fina la inceputul mesei. Si: aperitiv (inv) mezel (1). 2 (Reg; mpl) Delicatese. 3 (Rar) Aroma. 4 Mancare frugala. 5 (Fig) Lucru fara importantza sau care nu prezinta dificultatzi Si: bagatela fleac. 6 (Reg) Semintze de dovleac sarate shi prajite. 7 (Mun) Boabe de porumb prajite Si: floricele.

MEZELÍC mezelicuri s. n. Gustare aperitiv. ♦ Mancare frugala. ♦ Fig. Fleac bagatela. [Var.: mizilíc s. n.] Din tc. mezelik.

MEZELÍC mezelicuri s. n. (La pl. cu valoare de sg.) Gustare aperitiv. Dupa mezelic onorata comisie de ancheta trecu in biroul arhimandritului. STANOIU C. I. 103. Eu am mincat... Un mezelic de pastrama Cu un dumicat de piine. PANN P. V. I 17. ♦ (Rar) Delicatese bunatatzi. Are gusturi rasfatzate el o sa se tot plinga k nu iai dat mezelicuri shi trufandale. ODOBESCU S. III 39.

MEZELÍC ~uri n. 1) rar Mancare servita inainte de masa pentru a stimula pofta de mancare; aperitiv. 2) fig. Obiect lipsit de valoare; fleac. /<turc. mezelik

MEZELIC s.n. (Mold.) Gustare. Au luat shi bucate mezelicuri shi bauturi. H 1779² 102^r; cf. H 1779² 101^v. Etimologie: tc. mezelik.

mezelic n. 1. mezea: mergi colea la bacan satzi dea mezelicuri PANN; fig. nu vrea suma insemnata doar num’asha de mezelic CAR.; 2. semintze de dovleac prajite (sens special Munteniei); 3. fig. dres aroma: cel mai de gust mezelic a unei intamplari AL. [Turc. MEZELIK].

mezelíc shi (maĭ des) mizilíc n. pl. urĭ (turc. mezelik de unde shi ngr. mezelíki shi bg. mezelik). Bucate ushoare shi recĭ in ainte de cele grele shi calde la masa precum: masline sardele brinza shunca sh. a. (Se zice maĭ des mezelurĭ). Semintze de dovleac prajite (Munt. vest). Grauntze de popushoĭ explodate la foc care se vind pe strada (Munt. est Mold. sud) shi care se maĭ numesc shi cocosheĭ shi floricele. Fig. Lucrurĭ (afacerĭ) ushoare: treaba astaĭ mezelic.

MIZILÍC mizilicuri s. n. (Fam.) Gustare aperitiv. ♦ Mancare frugala. ♦ Fig. Fleac bagatela. [Var.: mezelíc s. n.] Din tc. mezelik.

mezelac sn vz mezelic

mizilic sn vz mezelic

MIZILÍC s. n. v. mezelic.

mizilíc V. mezelic.

mezelíc s. n. pl. mezelícuri

mezelic curi.

!mizilíc (fam.) s. n. pl. mizilícuri

MEZELÍC s. aperitiv gustare (inv.) zacusca.

MEZELIC s. (inv.) mezel. (A luat de dimineatza un ~ la bodega.)